Dragă amice,

februarie 14, 2015

Începusem o misivă pe 25 octombrie, anul trecut. Era o stare de vreme stranie în târgul lui Bucur. Foarte frig și un vânt grozav, ți-era și frică să ieși din casă. Mă uitam pe fereastră și vedeam mormanele de iederă pe care urma să le strâng. Sau, mai bine, să le las să putrezească, să se mai îngrașe pietrișul din albia veche a Dâmboviței.

Mă convinsesem că singurii seniori rămași sunt popii. Să-i fi văzut cu câtă osârdie își apărau comitatele, cum băteau enoriașii în prag de alegeri, niște adevărați medievali. A apărut și o carte, “Artele marțiele și creștinismul”. Orice s-ar zice, shaolinii ilfoveni se antrenează. Îmi spunea cineva că a găsit gonoree pe ceva icoană făcătoare de minuni. Ultima dată când am intrat într-o biserică era plin de sculamentiste care cred că spălată e ca nouă. Ar trebui să schimbe săpunul. Cu alegerile a fost ceva scârbos, mihăiță întâiul et alaiul au dat un spectacol jalnic. Neagu Djuvara a avut o ieșire în care a explicat cârdășia regișorului cu ion iliescu, lucruri pe care le bănuiam și noi. Rezultatul îl știi.

De atunci a nins de câteva ori pe aici. Vremea îngrozitoare mi-a redeșteptat vechea nebuneală cu opus heraldicum. Nu fără foloase. Știu convingerea ta cu lectura ficțiunii, dar stai să vezi. Vorbeam noi de al treilea hacilic făcut de cavalerii călugări. Numai că nu erau prea călugări, și nici casa Arnotenilor prea sfântă. Toate piesele în stema asta sunt răsturnate și cheia se află în creștet, în motto-ul din Monselet. Pe toți i-au încurcat acele bretêches. Matei Călinescu a intuit ceva, dar i-au lipsit cunoștințele de heraldică. A găsit o definiție, care trimite la heraldică, în Tezaurul limbii franceze. Inexactă, și știi cât de exactă e limba franceză în acest domeniu. Sensul e de piesă onorabilă crenelată pe ambele părți. Cuvântul vechi înseamnă turn de asalt, acele turnuri din lemn, cu roți, acoperite cu piei proaspete care împiedicau incendierea și care aveau creneluri. Din turn n-au mai rămas decât crenelurile. Ca elinist care ești tu elinist (să nu ne depărtăm de formulările scânteietoare ale epocii în care am fost siluiți să viețuim), știi că Pirgu e turn de apărare. Numai că la Mateiu e de asalt. Adică un Helepol. Și nu uita că aceste turnuri erau prevăzute cu o punte volantă, un Sambuc. Ai auzit de un anume domn Sumbasacu?

De câteva zile mă uit la un desen al lui Mateiu care înfățișează, lângă un atlant panașat, patru scuturi. Primul e al lui, tăiat verde cu aur. Al doilea e cel mai interesant, cu trei trefle. Culorile nu-s clare, dar, din câte știu eu, pe la noi numai Bălenii au trefle în stemă. Numai că sunt rău așezate, roșii, prima răsturnată. Mai studiem.

A murit Nașu Bob, am aflat după o lună și ceva. Mâncam într-un loc fin, a fost ceva sfâșietor. Mă gândeam să-i fac o vizită și l-am sunat. Mi-a răspuns soră-sa. Nu înțelegeam nimic. Am și bocit, îți dai seama. S-a dus și ultimul mare boier și pescar. Am rămas numai cioflingari și pârâți. Care suntem.

Cu bine!

lansatoarea de ionica suciu (pretenara loredanei lupii)

decembrie 18, 2014

atât

decembrie 2, 2014
JAAJ MJK
Dubliners Pajere
A Portrait of the Artist as a Young Man Remember
Ulysses Craii de Curtea-Veche

ninge iar

decembrie 2, 2014

trei întrebări pentru românii creștin_ortodocși și iubitori de animale

noiembrie 18, 2014
  1. puteți dovedi că strămoșii voștri erau aici acum 500 de ani?
  2. ați citit Biblia (ambele testamente)?
  3. știți că mai există și alte animale în afară de câini?

bag, bag, ce sa fac

noiembrie 18, 2014

elefantii

octombrie 27, 2014

Dragă amice,

octombrie 13, 2014

S-a dus albastrul cer senin (cum îi miorlăiai tu Doricăi, adică Theodorei, pe interjudețeană – era să scriu interstatală, ca la Stone Temple Pilots – 3 lei impulsul => noi fără țigări, noi fără Vinișor). Au ruginit frunzele în Cișmigiu, dar au înverzit târlanii întorși din Bulgaria, de la vărat. Un portocaliu murdar, culoarea națională și a capitalei.

Sunt la mare modă popii în Valahia Neagră,  e supremul debonair să cinezi cu ei, mai ales dacă porți barbă de Daniil Sihastrul, în două fuioare, și colanți cu apreschiuri. În Mogâldania au rulat mereu, popii; e nebunie p-acolo zilele astea, au sucombat ceva babe pe langă resturile unei sfinte Paraschiva – la mai multe, să se ușureze Bugetul. Io de pe la cinci anișori, de pe când ființa popa Gică (îl știi, ăla care a crăpat de prea mult cognac, băiat-băiat, tot respectul), n-am mai avut ocazia unei cine cu popă- se poate spune că am fost un hipster avant la lettre, cel puțin pe nișa crucii perpendiculare.

Ce mai fac baroneții ăia ruinați de teleferice? Care l-a avut pe cel mai înalt?

Cum în Sf. Mielușică nu primești știri moldo-vlahe, mă miluiesc să-ți comunic pe această cale niște întemnițări fine care au fost operate în ultima vreme. Mafea Rromină, cum o știi, fără anvengură, numai furăcioși de vaci, dar cu șefi și șefi de șefi. Primul a picat Adrian Anastasia, cu dublă. Acum vorul poa’ să poarte două turle pe pieptu-i de aramă, numai că atât de mici încât cred că nu le va folosi. La săltare a fost ciupacabră: cum nu era niciun Lansky să-i dea cartușul, a manufacturat ceva penibil, mi-e și silă să-ți povestesc, ceva cu un revolver de damă. Alte personaje interesante… a, da, capetele mafei greco-rromine de rit bulgaro-țigănesc: Giovanni Pecorino, Giorgio Ricotta și Vitorio Lipano. Desigur, păpușarii nu se văd, nu se aud; probabil c-o ard seniorial prin insule. Îți amintești când a apărut Giorgio și credeam că e reclamă la vreun circ italienesc cu troglodiți? De fapt, cred că aveam dreptate. Între timp a evoluat la gibon. A fost ceva sfășietor când l-au săltat, l-au plâns toate babele care cred că Iuda a fost un ministru al lui Iiisus.

Pe unde mergi în Bukale, numai cruci, mai rău ca-n Florența, numai că nu-s așa însorcovite. Cruci, cruci, cruci. Cruci pe garduri, cruci în curți, cruci în autobuze, cruci la radio-teve. Vorba nebunului ăla: e mai cuminte să te închini la (semi)lună decât la două bețe încrucișate. Să vină mahomedanii! Păcat de porc! (Cu alcoholul o cârmim noi)

Cu bine!

Marele Prozator Ioan Suciu in Budapesta

octombrie 6, 2014

837c1-img_6236

caf87-img_6195

dragă amice,

august 24, 2014

baladam pe Kogălniceanu (ieșisem în oraș cu ceva treburi îmbârligate – altfel stau acasă, ud plantele, fumez, beau și frunzăresc o enciclopedie a Máfiei în care varianta dâmbovițeană, Mafía lui v.c. tudor, nu apare) și am văzut un hipster d-ăla cu freză de sioux și barbă de bandit rus călărind un fel de pegas (probabil din fibră de carbon cu fax-modem încorporat). deodată m-a năpădit dezmoștenirea aquitană care cerea niște vin roșu (care vara îmi dă palpitații), așa că m-am așezat la o terasă goală și am meditat la pegașii noștri de cinșpe kile, de două ori înaripați, pe care îi urcam cu sforile în ulmul din trapeza mănăstirii ca să nu ni-i fure ciobanii, să ne bălăcim liniștiți în gropile balastierelor de pe dulcele Dâmbov. detaliile bătăilor, pe care le încasam seara, le-am uitat. îți mai amintești când ne-a prins Doamna Mama Ta cu snopul de Top în geanta de scule?

ce soartă am avut! berzele noastre au căzut săgetate pe acest țărm al Bîlkanilor. mă mir cum coșurile nu ni s-au răsturnat prin răgăliile Dâmbovului, poate am fi fost scutiți de lipsuri, noi, făcuți pentru a toca mari averi și înnegri castele. dar pe atunci nu ne păsa. eram autocratori, fiecare în parte, pe ruinele mănăstirii, înarmați cu florete din alun și apărători din mingi de 10 lei, alea colorate de parcă erau copaci Koch. mă gândeam că dacă Naș Tatanașului Bălăurea îi ieșeau planurie (de mare anvergură, ce-ar fi cuprins, desigur, și destinele noastre) și făcea din cătunele astea de rumîni o Țară, acum strângeam birul de la hoții de țărani. prăfuiți și asudați, deci tot un drac. suntem prinși în bucla asta. cred că și-n alte veacuri am fi fost tot așa de inadequați.

Io mi-am lăsat părul mare, zici că-s Fudo. nevasta lui Khoi a crezut ca mi-am pus părul pe bigudiuri. toți mă cred italian, cu tenul meu tuciuriu. îmi pare o pedeapsa prea mare pentru niște neglijență.

a înviat Meterez, ne-am întâlnit întâmplător pe teresa Cercului Militar (nu mă întreba ce căutam în târlănia aia). rulează ceva gypsymall prin Parigi. făcea urât, m-a pupat, a plâns, zicea că vinde tot și se întoarce în Bukale, că s-a gândit în fiecare zi la noi. are o alură de mare burghez, nu mă mai amuză. îmi venea să-i dau adresa ta, să te trezești cu faraonul că-ți bate la ușă, eventual și cu fo 2, maxim 3, lăutari. ar fi trebuit să te muți.

n-a mai murit nimeni.

cu bine!


Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: