Archive for the ‘VVV’ Category

MJK catre NAB. 6

Iulie 7, 2012

mai scrie-mi și tu din când în când o vorbă, două unde ești, nu uita pe nobilul exilat în patria capsomanilor

 

Din București

3/16 Janvier, Mercredi [1907]

Dragă Amice,

Scrisoarea ta m-a aruncat într-o confuzie penibilă. Pe cât de bine îmi părea că ai niște ponturi așa de fine, pe atât mă simțeam de nefericit în această cetate blestemată a Bucureștilor. Aventurile tale cosmopolite mi-au dat speranța și cred că nu voi muri înainte de a f… nemurirea dans la ville lumière. Escapada cu mica corsicană m-a neliniștit întrucâtva, sunt un om sceptic și mi-e teamă de perversitatea damelor ca de mușcătura unui șarpe. Dar cum știu că ești un mare huligan am înțeles că n-are să te poată face ea să cânți. Îmi pare rău că în seara aia n-am intrat buzna în curte la Hortense, am fost prost, dar timpul nu e pierdut. (Ce e dreptul, nici parale nu sunt acum.) Eu mai mult timp n-am putut ieși din casă, am fost răcit. Am citit însă în gazetă că bietul Vlădoianu a căzut la examenul de atașat și a reușit Vichy (Céléstins) și Telemache. Cât timp am stat închis am scris un roman modern, palpitant și vițios în franțuzește. Când am să dau de fonduri îl voi publica. E vorba de fenomenele atavismului (Oh! Oh!) Am scris degeaba domnișoarei P., se vede că nu i-a parvenit missiva mea. (Îi propuneam o întâlnire diplomatică unde să discutăm chestia copulațiunei în raport cu separațiunea amicului Briand sau Hagron.) Aș vrea să fac un petit coup șă mă mai înviorez nițel. Ceva bun este că lucrez în sensul Zincutzei. Această bizantină are un administrator căsătorit, un francez. De primăvară dau asaltul așa cum te-ai pregătit tu să-l dai ispititoarei Le Mer de Villiers (le vieux chameau). Ea și cu Zimpkutza sunt doi cupidoni. Am să fiu prezintat Mathieu-Jean etc. penseur subtil et romancier distingué. Am să-i spui că am avut le coup de foudre, zărind-o într-o aureolă crepusculară și am să-i cad în genunchi, orice ar fi să fie. Aventura cu italianca m-a cufundat într-o mare melancolie. M-am gândit că tinerețea mea se duce și eu n-am flambat încă o așa afacere. Dragă amice, mai scrie-mi și tu din când în când o vorbă, două unde ești, nu uita pe nobilul exilat în patria capsomanilor. Eu m-am desfăcut de societate și pe tăcute lucrez mereu. Poate că după un succes (ce sper a avea), adică după ce voi regula niște complicații stupide personale, se va schimba natura aceasta obscură și pentru mine. Văd că tot ce ți-am prorocit eu se îndeplinește (ai aventuri, ai tapat niște rasta și pe amicul Leon Bourgeois). Stau uneori și-mi imaginez ce duble-succese am avea noi în acțiune dublă cu un apartament estetic, un auto și alte producții ale civilizației. Ești un pontagiu și ai norocul să fii în Paris. Să nu te lași nicidecum. Luptă ca un adevărat Bassaraba. Sunt foarte curios de activitatea ta, aștept numai un semn și viu și eu. Am niște idei suverane de instalație și de procedeuri. Să-mi scrii ce ai făcut la Ajaccio, de unde cred că te-ai întors, și care-a fost ultimul act al aventurei corsicane. Eu sfârșesc, dragă amice, urându-ți cea mai întinsă șansă în operațiuni. Nu mă uita. Zilele astea mă întâlnesc cu Vlădoianu să mai aflu ceva cancanuri pe care am să ți le comunic. La revedere în curând, dacă soarta va vrea să ajute pe ultimii boieri și principi orientali.

Ca un frate:

Mathieu

MJK catre NAB. 5

Ianuarie 4, 2012

ne mai îndulceam exilul calomniind

Din București

Luni, 4 Décembre [1906]

Dragă amice,

De cinci zile n-am mai ieșit din casă cu toate că timpul nu e așa de urât. Ninge în mare abundență. Eu sunt nefericit. Stau în casă la gura sobei și mă gândesc ce bine ne-ar sta să zburăm cu dame fine pe încântătoarea Riviera într-un auto. Eu am primit o singură scrisoare de la tine, ce e dreptul, zilele astea n-am mai fost pe la Capșa. Eu iar m-am retras din circulație, bani nu sunt, ponturi în perspectivă nu, nimic. Mai înainte, când erai și tu, ne întâlneam serile la „Nestor” sau altundeva și ne îndulceam exilul calomniind. Dar, nu se știe cum se va învârti roata, poate că în curând avem să zburăm ca o pasăre mare cu pene lungi. Dragă Amice, să nu mai îmi scrii la „Capșa”, îți voi da eu adresa mai jos. Și să nu-mi trimiți niciodată cărți poștale porcoase decât în plic, altfel le confiscă poșta. S-a publicat un regulament după decizia de la Cassație. Într-o seară, când mă întorceam acasă pe str. Soarelui, am văzut la o poartă un auto electric și o damă fină vorbind franțuzește cu un chauffeur pontangiu. Am crezut că e o minune cerească și că sunt pe o Avenue la Paris. Era Hortense P. cu o toiletă princiară și cu o pălărie cu 24 de pene albe ca maréchalul de Villars sau Rohan-Soubise. Eu eram cu capacele la ghete și oprindu-mă la doi pași o admiram. Ea se uita la mine cu mirare, dar nu putea să-mi distingă figura și vorbea mereu cu franțezul, lungind vorba. Auto-ul a plecat, ea a intrat în curte, eu am înaintat câțiva pași. Atunci s-a oprit în mijlocul curței și s-a uitat cu un așa aer provocator – și goguenard, atât că nu mi-a adresat cuvinte invectivându-mă. Eu nu m-am turburat, dar, cu toate capacele la ghete, n-am avut tupeul să intru în curte să o sărut, ar fi fost o lipsa de tact. E o typesă archi-fină dar nu poți s-o enlevezi, substanța necesară vieții ei cocodettă nu e măduva mea arzătoare, nici limbile mele fervente, ci poli, aur scânteietor și bilete de bancă multe, multe (De așa ceva nu dispun eu, Matteo,, principe Caragioli, chevalier chrétien et panseur français). Lăscăruș Catargi l-a ofensat pe Melot, spunând în cameră că e un fel de escroc. Melot l-a provocat în duel, luând ca martor pe Cuștica, bărbatul ilustrei Hortense. Catargi a refuzat să se bată zicând că nu cunoaște și nici nu vrea să cunoască pe acel bandit (Melot). Astă seară se cântă la operă Enoch Arden, compusă de Alexis milionerul, omul lui Dumnezeu. A murit Mme Anne de Kalindero. Printr-o ciudată coincidență am fost și eu la înmormântare. Fănică venise cu un joben ca al tatălui lui Fr Josef . Dudu a leșinat de mai multe ori. Eu stăteam după un stâlp lângă niște dame care calomniau. Era ceva sfâșietor cum plândeau fetele alea. Cantacuzino, ăla cu pelerina, stătea ascuns și hoțul ăla de Galitzi tot așa. Eu am plecat cu Odobescu. Toată lumea bună venise și adresa condoleanțele lui Iancu K care parcă nici n-avea idee, parcă-l îngropa pe el. Dragă amice, lucrează tu și pentru mine, gândește-te că planurile noastre sunt mărețe, că de unde suntem până unde vrem să ajungem e atâta drum. Drumul e lung, viața e scurtă, și o viață fără plăceri e o lungă și tristă preparare pentru examenul suprem al morței. Pe (așa zisa) viață viitoare – oricum ar fi, eu unul mă piș cu toată intensitatea la maximum. Un hotel fin, cal arab, electricitate, auto-uri, valeți stilați, Hortense și Ionica, Marquisette, astea ne trebuie nouă. Filonul, filonul unde e! Eu cred că se va ivi. (Al lui Lehliu mi se pare că s-a cam epuizat.) Eu n-am mai văzut pe nimeni, nici nu aveam timp du reste. Episodul cu Hortense m-a impresionat în sensul că am putut să-mi imaginez un singur moment că trăiesc o altă viață – acea viață de care am vorbit atâta, de atâtea ori. Și mi-am zis, cu mulți bani, inteligent întrebuințați aș putea să am acum și auto și chauffeur și pe Hortense (și chiar pe Cuștica). Unde sunt acei bani mulți. E de datoria noastră să-i găsim. Îți scriu, dragă amice, această scrisoare, pentru a te felicita de ziua ta de Sf. Nicolae. Îți urez aceleași succese pe care mi le urez mie însumi. Le știi și tu: un venit mare (de la 300 000 în sus), viață lungă (cât a Cardinalului Richard, 95 ani), dame fine la gust și discreție. Aștept o depeșă, un cec de câteva cearceafuri ți vin. Oricum sper că te voi revedea eu. Noroc, bonne chance, beaucoup de bonne chance autant qu’un mortel (fin) puisse en avoir. Cu acestea te sărut cordialement, cher cousin, lieber Oheim.

Mathieu-J. Caragiale

P.S. Eu sunt mutat provizoriu dans la banlieue până la Sf. Gheorghe.
Iată adresa:
Str. Crângași-Grant nr. 1.

MJK catre NAB. 4

Iunie 6, 2011

eu am arborat coroana comtală și desfid pe toți

 

Din București

Miercuri, 16 noiembrie [1906]

Dragă Amice,

Am primit de la tine o scrisoare care mi-a făcut o plăcere enormă. Credeam că mă uitaseși, că plăcerile Parisului , răpindu-te în vârtejul lor, te-au aruncat peste o Manon, peste o Marquisettă. De când ai plecat tu, am avut o serie întreagă de neplăceri, mai ales politice. Cabinetul s-a remaniat, Dissescu a intrat în cabinet. M-am propus șef de cabinet, m-a susținut toată lumea, tata a depeșat urgent, în sfârșit am răscolit cerul și pământul. Dar mă trezisem prea târziu, locul era dat lui Cămărășescu. Or, șansele de a fi șef sub conservatori le pot considera ca nule. Mă propun zilele astea la junimiști, la Nicu Filipescu care mai curând sau mai târziu trebuie să se împodobească cu un minister. Altă soluție politică nu găsesc. La drept vorbind cu liberalii nu pot merge. Regele e pe dric. Ce fericit ești, dragă amice, că poți trăi departe de această țară nenorocită. Eu nu dezesperez, am câteva planuri illustrissime și nici un revers nu mă poate abate. Am devenit cam mizantrop. Ce combinație o fi având Hortense P… la Paris de zboară în auto. Mi se pare că am zărit-o și eu aci într-un auto luminat electric. În curând vei vedea pe Pomadin care n-a plecat încă. Eu sunt trist, foarte trist, vegetez oribil, caut parale, e un dezastru. Tata e pe cale de a se împăca definitiv cu mine, de primăvară cred a mă putea mișca în străinătate o lună ½, două. Cine sunt D-rele Cantacuzène? Adevărat că sunt niște demi-mondaines, des fines mouches d’or? Alexis Catargi a compus o operă Enoch Arden care se va cânta la București. E un mare muzicant, ca Bellini. Eu am arborat coroana comtală și desfid pe toți. Mă voi retrage iar din circulație. Pr. Albert Ghica, regele Albaniei, e în mare dèche, am auzit că are să-și pună coroana și sceptrul amanet la Muntele de Pietate. Ca amoruri o duc prost și cum sunt à bout, trebuie să pelotez o bonă. Caut pe Mme Ionescu și n-o găsesc. Aci conservatorii sunt pe ducă, eu mă bucur, jubilez. Lucă Sturdza și-a dat demisia din postul de șef de cabinet, Vlădoianu are niște ponturi mari. Acum am aflat că făcea curte Domnișoarei Chamberlain. E un mare ipocrit, eu mă fac că nu înțeleg nimic. Încolo ducem partidă dublă și suntem veșnic impreună. Rosnovanu s-a cununat. Radu V. e dezgustat. G.V. Bibescu susține că blazonul lor e de la 1400 (horreur! horreur!). Cu aceste mizerabile cancanuri îți răspund, dragă amice, la acele lucruri ce-mi scrii și cari mi-au făcut să-mi vie apa la gură ca la un setos de lux şi plăceri. Așteaptă-mă să viu și eu. Bonne chance și energie. Mai scrie-mi tot la „Capșa”, am un garçon fidel. Au revoir și bonne chance. Cel din urmă boier, ca un frate,

comte Mathieu-Jean Caragiale


MJK catre NAB. 3

Mai 27, 2011

într-o seară, când îmi plimbam melancolia într-un muscal vertiginos la chaussée, am văzut-o

Din București

Vineri, 28/10 Iulie [1906]

Dragă Amice,

Am primit aseară scrisoarea ta și regret enorm că n-am primit-o cu o săptămână înainte, când te puteam ajuta cu 60-80 de lei. Azi sunt și eu tot à sec. Scrisoarea ta mi-a făcut o plăcere mare și o așteptam ca pe un messaj liberator, credeam că și tu mă uitaseși. Nu e vorbă, primisem eu înainte două cărți poștale din gara Buda. Am fost însă consternat de breșa formidabilă, de ruina ultimului comte de Ruda în 22 de ore. Nu trebuie însă să te căiești, dragă amice, de această afacere, cel puțin viața a trecut ca un vis de voluptate în valuri de champagne și ai rigolat 5 ore de beție amoroasă în chambre séparée ca un mare viveur. (O viață, mamă dragă!). En échange situația mea, princiara mea situație e desperată. M-am certat și mă cert cu toți iar de-a capul. Ține-te pânză să nu te rupi. Plecarea ta a însemnat începutul turbărei mele. Quelle rage, mon vieux. Ce-am avut, 200 de lei, de la mama, o afacere de ciupeală și pensia întârziată s-au evaporat în câteva zile. D-aia ziceam că, să fi știut, îți expediam eu un supliment ca să-ți repari breșa. Cheltuiam tot în primele zile dacă nu mă tapa Vlădoianu o dată cu 20 și a doua oară cu 60 de lei și Lucă Sturdza cu 20. Cum mi-a venit această turbare de cheltuială îți voi explica mai jos. Mă plictisisem atâta încât nu mă mai cunoșteam nici pe mine privindu-mă în oglindă. Parcă eram la înmormântare. Conduita ignobilă a tatei, care n-a fost aceea a unui om care își dă seamă de ce face, m-a ecœurat atât de mult. După cum te confesezi tu mie, trebuie, simt nevoia să mă confesez și eu ție. Am devenit așa odată prodig, risipitor, ca să mai uit supărarea. Chiar azi dimineață m-am întors la 6½, adică când soarele devine arzător. Am făcut o serie de chefuri, cel de astă noapte, ultimul cu Costăkel Sturdza. Vlădoianu m-a tapat de două ori cu sume mari. Nu ies decât noaptea la 11 când apar la „Capșa” unde toisez pe toți belferii. Am și eu un monoclu sclipitor. Pe Cécile Pignatelli Brandi Bratashano de Tzukalas-Soparlitza am văzut-o (pictată de lățosul Voinilă) cu niște flori de sorcovă în cap și cu sânii goi. ½, jumătate Bucureștii se masturbau la vitrină privind pe cea din urmă principesă de Brandi, pe castelana de Soparlitza. Am o afacere galantă, îți voi da detalii cum fac ceva, sper zilele astea să ating ținta. Aș vrea să grillez o cocotă blondă – foy de prince. E fină ca o arhiducesă și souple ca o liană. Iese numai în muscal. Într-o seară, când îmi plimbam melancolia într-un muscal vertiginos la chaussée, am văzut-o. Pe loc i-am trimis o gerbă de rose printr-un bugomil. Aș vrea să o fac – cred și eu – dar à l’œil, fără bani. Să vedem întâi ce fac cu mignonna mea poimâine. Am o freză de mec cu două accroche-cœurs.

Dragă Amice, ultima pagină ți-o rezerv numai ție. Capul meu nu e tocmai limpede, după 7 ore de baladă și două de somn. Totuși ascultă consiliile ce înțelepciunea mea îți dictează. Nu te demonta. «A fost un vis frumos». Știi cântecul. Strânge-ți resturile și pleci iar la atac. Ai avut un an de succese, caută ocazii noi și nu le scăpa. Sezonul e foarte brillant, aruncă-te fără reținere, ai numai ce câștiga, ai posibilitatea să câștigi totul și să nu riști nimic. Gândește-te la steaua noastră care începe să se înalțe pe orizontul gloriei. Fii pontagiu. Găsește pe cineva sa-l tapezi. Sus lancea, Bovimonte! Noroc! – De ce n-ai spus Ellei, damei sirene, că n-ai bani? Poskow e un mare huligan. Adresa mea e aceeași. Pensez toujours à nous cher cousin und werden sie ebenso unser Banner und Wappenschild immer hoch halten. Răspunde-mi, te rog, că sunt trist. Al tău vechi amic

M.


MJK catre NAB. 2

Mai 14, 2011

sunt și unele putori avare care au câte-o saca cu un cal

Berlin

Sâmbătă, 4 decembrie [1904]

Amice,

Scriindu-ți cu ocazia zilei tale, îți urez să trăiești ani mulți și să fii sănătos. Eu sunt în Berlin de mai bine de o lună. Orașul e frumos și curat, mai ales în cartierele noi unde toate casele sunt ca niște prăjituri și sclipesc de curățenie toate geamurile și clanțele de pe la uși. La Berlin însă nu sunt ca la Viena palatele nobililor, vechi și cu ganguri pentru trăsuri. Aci aproape toate casele noi sunt într-un stil fără haz. Totuși există o stradă Tiergarten care n-are case decât pe o parte, pe partea de vis-à-vis este parcul deschis Tiergarten care e enorm și drept în mijlocul orașului. Pe strada Tiergarten sunt câteva case splendide, casa contelui de Tiele-Winckler e poate cea mai frumoasă și mai romantică locuință particulară pe care am văzut-o. În Berlin sunt foarte mulți toptangii milionari cari fac un lux enorm și au echipaje foarte frumos compuse cu livrele bine desenate și cu cai de rasă. Noblețea e bine reprezintată, sunt unii seniori bătrâni foarte bogați care au zece, douăsprezece fideicomisuri, țin casă mare, cai mulți, au mai multe rânduri de livrele, cu blană, cu fir, livrea de dimineață. Sunt și unele putori avare care au câte-o saca cu un cal, dar sunt foarte puțini. Echipajul împăratului e negru cu vulturi de argint pe felinare, cu fire de argint peste tot și cu doi cai iuți albi care zboară ca din pușcă. Magazinele, ca al lui Mützner, sunt pline de blazoane și de carte de invitație la vânătoare unde spune câte sute de fazani și de iepuri au împușcat invitații. Cei mai bogați își fac o onoare în a invita pe împărat la vânătoare unde se face un adevărat masacru. Eu am să-ți mai scriu peste câtva timp mai cu amănuntul. Tu să-ți cumperi Gräfliches Taschenbuch, care este foarte interesant, să citești lucruri surpinzătoare. Așa de exemplu știi de ce tatăl contelui Larisch are moșie în țara noastră? Pentru că mama contelui Larisch, născută tot Larisch, e fiica Elenei Știrbey. Apoi articole ca Mavros, Rosetti, Petrowitz-Armis, dar unde nu se citează nimeni.

Familia contesei Larisch este în Berlin, ea mai are o soră, Prisca, care e tot așa frumoasă dar nu e măritată. În Tiergarten e un loc mare, aproape cât de la havuzul mare de la șosea la rondul al doilea pentru călăreți, și acolo ies diminețile tot felul de tipuri, husari, ulani, dragoni, tot felul de ofițeri, câțiva babalâci borțoși călări, unii pe niște cai splendizi, alții pe niște cai umflați cu picioarele scurte. Toți fac figuri de manej, sar peste zid, peste gardul de mături, peste șanțul cu apă. E foarte comic. E un gentilom bătrân cu un joben de la pașopt care are un cal arab de toată frumusețea și e acompaniat de doi valeți călări, tot pe cai arabi. Câini sunt mulți și frumoși dar aproape toți, chiar ogarii, sunt prea grași. Scrisoarea asta ți-o scriu pe grabă, tu să-mi răspunzi însă imediat sau peste câteva zile ce s-a mai întâmplat prin București și ce combinații au mai fost. Acum îți zic la mulți ani și la revedere.

Mateiu Caragiale


Nachodstrasse No 18 Part.
W[ilmersdorf] Berlin

La revedere
Scrie-mi numărul casei tale

MJK catre NAB. 1

Aprilie 30, 2011

eu dezvolt o mare morgă acasă, beau cafea în vieux-Saxe cu o linguriţă aurită

se cunosc 28 de scrisori ale lui Mateiu catre fratele sau bizantin Nicolae Boicescu. Serban Cioculescu, un dusman al lui Mateiu, le-a achizitionat de la adresant, de la care a strans si multe informatii despre personajele, nu putine misterioase, care apar in ele. dintre acestea SC n-a publicat decat trei, considerand publicarea celorlalte inoportuna. literele romane ii raman vecinic indatorate si lui Barbu Cioculescu- fiul criticului a fost cel care a insistat ca aceste scrisori sa fie publicate integral. BC este si ingrijitorul editiei din 2001 a lucrarilor lui Mateiu, la care, din nefericire, nu cred sa fie sanse ca sa se mai adauge ceva.

o copiez aci pe prima, nu cea mai spectaculoasa, doar pentru a arata ca stilul sau era implinit la 16 ani.

Sinaia

Mardi, 10 Juillet 1901

Dragă amice,

Eu am primit de la tine până acum două scrisori şi ar fi foarte deplasat să-ţi cer scuze pentru că nu ţi-am răspuns numaidecât, deoarece pe aici nu se mai întâmplase nimic nou. Îmi pare f bine că vremea din Bucureşti s-a îmbunătăţit aşa fel că poţi ieşi seara la şase. Aci in Sinaia căzuseră în timp de o săptămână şi mai bine nişte ploi infectisime şi foarte plictisitoare. De ieri însă vremea s-a înfrumuseţat considerabil aşa că partidele de Lawn-tennis au reînceput cu cea mai mare forţă. Să-ţi descriu o partidă. Mlle Constantinovicz, o sârboaică f frumoasă cu un teint foarte pur cu părul blond şi ochii albaştrii. Este ca o statuă de ceară, abia se mişcă, abia vorbeşte şi când râde este splendidă. E aşa delicată şi frumoasă că toate fetele o sărută şi o mângâie. Tatăl ei e o brută magnifică, scrofulent şi rotund ca un porc sârbesc. D-ra Smichy Lahovary, urâtă ca o focă, dar graţioasă şi excelentă «joueuse», e speranţa unei partide şi bate mingea cu mare forţă. Mme Mendel, o jidoafcă infectă, jucând deunăzi a făcut o mare lovitură. Văzând că mingea e prea sus, a sărit 3 metri lg. şi ½ înălţime ca un balon încât a căzut pe burtă. Când publicul a văzut acea fiinţă scurtă şi groasă, a izbucnit într-un râs omeric. Atunci costea Balş a luat-o în braţe ca pe o pană şi a pus-o pe un scaun şi a lăsat-o să gâfâie ca un ipopotam rănit. Costea Balş cum vine se adresează: Est-ce que vous voulez des gâteaux, mes filles? Şi, fără a aştepta un răspuns afirmativ, comandă 25 de prăjituri voluminoase. Atunci frumoasa sârboaică înghite câte o bucată din o dată. Mă sui aproape zilnic la castel unde Mme Robescu foarte funebră se vede întotdeauna cu două fete. Castelul se modifică foarte mult, vechile lemne împuţite se schimbă prin panouri foarte delicate. Am notat tot. Ieri seară am fost prin nişte locuri misterioase unde tu n-ai fi mers niciodată. Foişorul e infect şi mizerabil, crezi că e un grajd nemţesc. Eu n-am nici un pont actualmente. Eu dezvolt o mare morgă acasă, beau cafea în vieux-Saxe cu o linguriţă aurită. George-Valentin a câştigat premiul al 2-lea de automobile la Geneva, vreo 150 de franci şi nişte pantofi. Despre Boroş nu mă mir, e foarte generos când ciupeşte parale de undeva. Cât despre prinţul Al. Bibescu să nu mai scriu că e prea nebun şi maniac furios. Scrie-mi mai târziu pe hârtie nu pe carton că abia încape două vorbe cu scrierea ta incultă şi ignorantă. Scrisorile tale mi-au făcut o mare plăcere. Pilidis e aci cu 12 domnişoare care de care mai strâmbe şi mai pocite. Una umblă pe o bicicletă. Aici e şi nu e lume. Mie mi-e totuna.

La revedere.

M.

addenda la insectarul jcKB

August 29, 2010

si poate doar eu
mai stiu
ca a trait

Ungaretti

 

https://yistamate.files.wordpress.com/2010/08/n77dirge.pdfNostalgia 77

pe urmele lui Dragul / materiale pt. un insectar JC Curtea-Veche

August 29, 2010

lemn de nuc. sticla lazulita. arome de liliac, crizantema, coaja de sanger, smirna (arsa in cutia netapisata). tapet albastru umed cu planete rascoapte si pasari cazatoare (in cinci colturi). ca elemente de spart suprafetele mari muscatele de pe cetatii care au supravietuit exploziei solare, coroana murala din prisme calcaroase legate cu asfalt mohorat, furisator. rama zidul cetatii batut cu mac creponat, rosu stins. mobile narghilele veninoase lesinate in praful de pe rafturile muzeului de istorie, Ialomita ocru in albie lucioasa strajuita de gradini bulgaresti cu razoare de tufanele, turnul umbrind aleea coconilor, vedere a parcului in amurg, o mana de oase. fulgi de plop peste toate.

deci inc-o cantare voyvodalla della nostalgia77

Iulie 25, 2010

pe urmele lui Drăculea. cu google earth

Iulie 14, 2010

cum nici anul asta n-am reusit cu bicicleta, o ard cu google earth

propunerea lui McNally & Florescu, A Dracula Tour of Romania, e o dezamagire. ma asteptam la altceva decat o enumerare de localitati: B, Tgv, Bv, … + ca Targsor, Comana, Poienari, misterioasa cetate de lemn… nimica

14iul10
11:50 survolez lenes cetatea sighisoarei. ge5.x are tot felul de steaguri, stele, casete pe care nu stiu sa le manipulez, asa ca, pe langa faptul ca zona e mai prost fotografiata decat ex-c.a.p. heresti, tre’ sa fac slalom g.earthique. bag perspectiva- parca e mai bine. verdeata cetatii pare balaurul din stema lui Gabor Bethlen. un balaur gestant, vulnerabil. machina se blocheaza din cauza caldurii. tot uit sa-mi cumpar suport d-ala cu ventilator. ii dau cu stop.

19:50 cand cobor sub 2 km, imi vine sa vomit din cauza incetosarii. poate ca acesta este un lucru bun, totusi- altfel ar atrage mai multi satanisti din aceia cu fata manjita cu faina si buzele perpelite in suc de bozii, otravitor. si, oricum, nu s-a dovedit ca Dragul s-a nascut in Sighisoara. aveam niste fotografii mai vechi, foarte proaste, cu niste steme interesante pe care le-am descoperit pe niste pietre de mormant (= funerare) din biserica din deal – ma gandeam sa ornez topicul asta debil. ah, strada Ilarie Chendi si casa contesei.

22:10 am gasit o fotografie cu o stema interesanta: crestet si mobila un pelican, in pozitie fireasca, ce isi deschide pieptul pentru a-si hrani puii, 3, vazuti de sus. numai ca fotografia e prea proasta, ar trebui sa muncesc mult pt. a scoate ceva inteligibil, asa ca abortez. ii dau in jos pe E60, spre Targsor/Targoviste. as vrea sa gasesc drumul vechi, pe Teleajen, de care ni se vorbeste in cronici. plictiseala mare pana in brasov, apoi pe Ciucas de unde cica izvoraste Teleajenul. in zig-zag intre Prahova si Teleajen. naspa zbor. in sfarsit: Targsoru Vechi. cateva ulite in proces de evaporare, ca si zidirea Tsepeshului pe locul taierii Vladislavului. pauza de mom.


%d blogeri au apreciat asta: