Archive for the ‘BBBB’ Category

I.1.5

Decembrie 12, 2017

El a fost întâiul purtător d’armoarii: așa zisul Bazîli Bonzailă ot Sudomul Sudiției. Surguciul încoronării sale, în verdegri cu răgăoci: deranjant, mercuriu, capricorn-stejăriu, gonocel, oribilos, încornățel, în poale împestriţate de piparuze înflorate şi bijboace dionee; pajura sfâșiată de săgetători aurii cu arme stacojii.

9

Aprilie 1, 2015

       râului doamnei, ocolind Abyzul, din adâncurile Ilfovului spre Turkozyanna, dâmbovul frumos unduitor, ultima frontieră. c’un Dom Trojan, prevelantiv în ale armoariilor, s-au reîntors. Crucifer și Lucifix. și alți dârlăi în dârdoră, hăndrălăi horniști umblând să tragă foloase de pe urma laptelui de pasăre. mișcând maronian, pe la fete-n fote. ciocănind. trăgând, plimbând, punând pluta pe lat tezaurizarea gemelor, vorba sirelui Reicheart Dawnkinks. Magdins
și cioroiul Radu vrea ‘napoi, ‘n-oraș, la Fofa Dakudoffa discurbându-se-n miezul zilei, ondulându-se unditor în văzul mallului, dezvălurindu-și aromele nurlii, amărui, rumenarămii, esculapulante ninjălăilor coborând pe
cursul

atât

Decembrie 2, 2014
JAAJ MJK
Dubliners Pajere
A Portrait of the Artist as a Young Man Remember
Ulysses Craii de Curtea-Veche

între două taine ce puse, ca două oglinzi, față-n față, s-adânceau fără sfârșit

Noiembrie 27, 2012

102 (la Pornoteni, adevaratii Pornoteni. + tankuri. cugetari despre ofilire, alcoolism. a trai pt. a pingui loredana. vin. energii necreate)

Noiembrie 16, 2012

Era, spre căderea iernii, o vreme de lacrimi.

whore: a scope

Octombrie 5, 2012

casele noi, după Beberezu

Septembrie 5, 2012

stă pe bancă, în staţia de 122. în plin soare. trage dintr-o silva blondă. pare că nu e obişnuit să bea din cutie, se tot uită la cheia nesmulsă. Puma GV Special, nişte Rifle prespălaţi, tricou Culture Beat: BU-LĂU

am fost la tovarăşul ăsta al meu, adică la soră-sa, la cumnată-su-aici, în Cartierul Latin. aşa e acum, 3 blocuri şi e cartier. Micul Paris. l-am cunoscut când eram în cercetări, pe Capitală. ne-am mai întâlnit la Craiova, am stat împreună pe cameră şi ne-am înţeles bine, ne-am ajutat. bine, ne-a legat şi faptul că ne place cu pieile roşii, Vestul Sălbatic, astea. ne gândeam cum ar fi să fim Ol Şorhend sau Vinetu şi ce-am face noi dacă am fi legaţi la stâlpul infamiei şi cum am evada. şi Jul Vern imi place, mai ales Căpitan la cincisprezece ani.

înainte aici era câmp, nici hoţii nu-l călcau. nou, materiale noi, performante. dar culorile sunt urâte. bine, nici griul ăla. totul nou, nici un copac, ceva, nici n-ar avea unde în înghesuiala asta. la atâta câmp tu te înghesoi aşa! blocuri fără ceva, aşa, fără să-ţi dea un sentiment uman, ceva cald. aici încă n-au trăit oameni, n-au murit oameni… de iubit s-or mai fi iubit :) sunt materiale noi, bune izolatoare şi, totuşi, simţi frigul ăsta (afară sunt 43 °C la umbră), frigul ăsta de care nu scapi cu termopan şi aer condiţionat

am locuit împreună cu părinţii mei pe frumoasa stradă a Nuferilor, într-un apartament confortabil, la intersecţia cu Victoriei. am fost un copil aş putea spune liniştit, cu oarecare spirit independent datorită faptului ca tatăl meu făcea multe deplasări prin ţară şi străinătate, CAER-ul, fiind de profesie merceolog. mama casnică. da, de la Mercur, culoarea purpuriu. mi-a plăcut să studiez despre zei, da, mitologia, foarte mult. nu, la şcoală nu-mi plăcea nimic, poate geografia, dar nu cum o preda tovarăşa Roşu, directoarea care mi-a dat o palmă pentru că am îndrăznit să protestez că ne-au pus să cărăm hârtia şi sticla strânsă în magazia şcolii când aia de la colectare stăteau la fumat. mi-au plăcut mult călătoriile, prin ţară, dar şi pe meleaguri străine, mai mult pe la vecini, uneori printre baxuri de ţigări :) mergea bine imediat după revoluţie când erau puţine privatizări, lumea nu era obişnuită cu produsele capitaliste, vindea omul din casă pentru ceva bun. eu atât ştiam: 750=125×6

e greu, e tare greu să stai singur pă blocurilea astea noi, să n-ai şi tu aşa… un sentiment ca trăieşti într-un loc în care a mai trăit cineva

nu, nu mă aşteaptă nimeni, nu mai am pe nimeni. ea s-a recăsătorit, plecat, Canada, nu ştiu. am cerut-o cu un inel cu safir, era o melodie pe atunci. era dintr-o familie bună, educată, cânta la pian. pură, a fost domnişoră, am iubit-o. şi acum, la televizor sau aşa, nu ştiu, într-o revistă sau pe stradă mă uit numai la femei cu părul arămiu cum se spune şi să aibă degete lungi. deşi aş putea să spun din experienţa mea că nu acesta este idealul meu de femeie. experienţa mea făcută cu interesul lor, aventuri, nebunii. tot astea cu şcoală să-ţi frece audibili până leşini, să te lucreze, să aşa. dar nu le poţi lua de nevastă. cum ar fi să-ţi pupe una ca asta copii? le recunoşti după cicatrici, cute, sunt mai musculoase, aşa. ca-n pârnaie: dacă n-ai semne, e mai bine să-ţi faci. te iei puţin cu lama; dacă bagi şi mizerie, se infectează şi stai pă infirmerie, da’ nu prea mult, că te ia hoţii dă sifon şi te arde la bostan. acu’ depinde şi dă statusu’ tău pă penitenciaru’ respectiv, dă respectu’ dă pedeapsă, mai multe la care se uită hoţu’. afară e afară.

parcă pe vremea lu’ ceauşescu veneau mai des (intervalul de succedare pt. 122 e de 25 min. duminica, între 13 – 18). da, acum sunt condiţii, aer condiţionat, scaune ca lumea. nu prea mi le mai amintesc pe alea, îmi cumpărasem o dacie, ultramarin, erau făcute special pentru unguri. conduceam fără permis, mă ştiau toţi miliţenii. ia şi matale un kilogram de boabe atent selecţionate, Golden. numai Jakobs. original, nu ca acuma. fumez malboro şi nu e malboro ăla. nici măcar leme nu e. e ceva slab de tot, calitate inferioară. vikend, nu ştiu. s-au dus toate, s-a dus şi viaţa mea.


%d blogeri au apreciat asta: