Cufundarea poliedrelor in spatii neeuclidiene

rasfoind Ghidul lenesului in partea cu ore indecente, gasesc un poem de Samuel Daniel:

CARE-CHARMER Sleep, son of the sable Night,

Brother to Death, in silent darkness born,

Relieve my languish, and restore the light ;

With dark forgetting of my care return.

mereu am banuit ca sursa de inspiratie a celor de la Sopor Aeternus tre’ sa fie in zona asta, dar nu aveam coordonate (ma gandesc, desigur, la Sopor fratrem mortis est)

oricine iubeste poezia Profetului s-a intrebat ce e cu acel EL GAHEL final, asezat, litera cu litera, in colturile unui heptagon (figura geometrica care nu poate fi construita cu rigla si compasul- continand, deci, acea nedeterminare poetica), heptagonul final din poezia Incheiere (initial, in Contimporanul, in ‘26, Pentru Isarlîk), ultima din Joc secund.

o explicatie: (H)ELGA HEL este zeita scandinava a infernului/mortii.

complementara ei, necontradictorie, data de un bun cunoscator al Profetului, Sorin Popescu, in Fascinantul Ion Barbu, este ca prima mare iubire a Profetului a fost Helga, o norvegianca trecuta de 30, artista (picta, sculpta), intalnita in Munchen, intr-o expozitie in care Helga isi expunea lucrarile. legatura lor a durat 2-3 luni, dar a fost devastatoare pentru Profet, ca un atac al lui Oda Nobunaga. Profetul, bagabont, crai, cum il stim, a avut tampenia sa se afiseze in Englischer Garten cu o alta femeie. Helga l-a vazut, intamplator, in compania acelei femei (suntem siguri ca nimic serios) si a rupt legatura. Profetul, in ciuda rugamintilor, nu a fost iertat. a suferit groaznic si nu si-a uitat tradarea, pana la sfarsit.

Încheiere

Stinsă liniştirea noastră (şi aleasă),
Isarlâk încinsă, Isarlâk mireasă!
Dovediţii, mie, doisprezece turci
Între poleite pietre să mi-i culci:

Inima - raiaua, osul feţii spân,
Ţeasta, nervii torşi în barbă de stăpân,
Clatină-i la Ciprul Negru, în albeaţă
De sonoră vale într-o dimineaţă!

Vis al Dreptei Simple! Poate, geometria
Săbiilor trase la Alexandria,
Libere, sub ochiul de senin oţel,
În neclătinatul idol El Gahel.

Inegală creastă, suliţată cegă,
Lame limpezi duse-n ţara lui norvegă!
Răcoriţi ca scuţii zonele de aer,
Răsfiraţi cetatea norilor în caier,

Eu, sub piatra turcă, luat de Isarlâk,
La o albă apă intru - bâldâbâc.
Fie să-mi clipească vecinice, abstracte,
Din culoarea minţii, ca din prea vechi acte.
Eptagon cu vârfuri stelelor la fel.
Şapte semne, puse ciclic:

ma intreb: cine tine blogul Bucuresti - Strict secret?

nu greselile de gramatica si nesimtirea graiului valah (ambele presarate din belsug) ma intereseaza, ci stergerea biletelor care au reclamat tot felul de aberatii (despre Mateiu Caragiale am semnalat, altundeva, doua reactii pertinente).

citind-o pe ZaZa, mi-am amintit de scrisele unuia care rasfoise, probabil, un manual rusofil (oroare! ce natie barbara!) de istorie in care se arata uratenia si neajunsul costumului oriental, precum si castigul prin legatura de gat si economia harpagonica la stofa/calitate. pentru adevar si frumusete: lucrurile stau pe dos. demonstratia e simpla pentru cei cu simtul frumosului: pe coperta IV a lucrarii “Moda si societate urbana” de A.-S. Ionescu, autorul s-a fotografiat in doua porturi, de la 1805 si de la 1899. comentati voi.

de fapt, vreau sa vorbesc, ajutandu-ma de sticla maritoare a lui Pantazi, despre mahala, acel cartier turcesc la mijloc de rau si bun, nu dincolo de acestea, inaltimile alpilor bavarezi nefiind pentru spiritele trandave ale Baraganului (=furtuna de zapada). ca sa clarificam: mahalaua, in sensul actual, e Piata Unirii.

să iegzistă multe ramasite ale acelor adunari atat de dragi unui navigator. am observat extensii prin Berceni, in niste blocuri de pe langa spitalul ala cu drogati. altele prin Giulesti. dupa cum unii stiu de la conu’ Paleologu, nu-s locuri usor de penetrat. daca nu esti introdus, prin tatonari e aproape imposibil. pescuitul, printre toate celelalte bucurii, mi-a adus-o si pe asta, de a cunoaste mahalaua turceasca si de a fi acceptat in ea. zona: Soseaua Alexandriei. forma de organizare: complicata, pe clanuri, dar si dupa ocupatii. n-am studii de sociologie, asa ca bag dupa pricepere: mahalagii pe care am avut cinstea sa-i cunosc se grupau in jurul unui brigadier silvic, divortat, cu doi copii. ceilalti erau: o familie de lautari (un copil handy), un maistru militar cu sotie casnica (doi copii foarte reusiti, o incantare) si una de bucatari (un copil infiat, cuminte si bine educat). in afara de pescuit, ce-i tinea impreuna erau si niste combinatii cu lemne care nu m-au interesat. in genere, de trei, patru ori pe saptamana mancau impreuna in curtea unuia dintre ei. in toata mizeria/praful/desertul de la vest de Rahova, curtile lor sunt niste oaze din care nu lipsesc boltile de vita-de-vie. desi familisti, sunt keflii (ponderea celor care lucreaza in industria distractiilor fiind de 50%). copii sunt rasfatati si independenti, nascuti din oameni liberi si de bune moravuri. mananca la masa cu cei mari si sunt incurajati sa-si exprime opiniile. toate viciile sunt tolerate si abordate cu intelegere. cand atmosfera se incinge, pentru cei fara femei sunt aduse tiganci de prin zona Curtea de Arges. intr-o atmosfera calda, de dragoste si prietenie.

la un tovaras drag, conu’ Fanica, care s-a grabit la examenul suprem, am petrecut o saptamana intr-un porumbar cu vin “capsunica”, bucati “de la cazan”, castroane imense cu floricele si sirop de visine. eram fo 6 karalii crapari, adica lenesi; eu singur fiind tradatorul care nu refuza un pescuit pe rau.

zaceri zile si nopti in livada de visini a lu’ Goldeanu (padurarul).

natura mea vicioasa in aceste prietesuguri este intrecuta numai de setea, de lup de mare, a lui Shary.

dupa cate inteleg, lumea asta se destrama usor, ca un vis de dup-amiaza. insulele de verdeata sunt inghitite de “systematizare”. mamaliga n-o mai facem la plita, ci o cumparam de la gipo. doar conu’ Fanica mai avea bete din bambus. mai sunt tiganci care vand maline? si cine mai stie sa faca o malinata?

ca orice mare poem, Craii de Curtea-Veche mai mult sugereaza decat spune. in cele cateva cuvinte despre odai joase populate cu tiganci care se dau pe un ban parlagiilor eu vad o lume fermecatoare, in care timpul mai are rabdare, mai vad oameni care nu beau vinul uitandu-se la ceas, cafele la ibric, mese intinse la nesfarsit, cantece vechi. nu pot decat sa copiez din Profet:

- Isarlik, inima mea,
Data in alb, ca o raia
Intr-o zi cu var si ciuma,
Cuib de piatra si leguma
- Raiul meu, ramai asa!

Fii un tirg temut, hilar
Si balcan - peninsular…

in hagakure, jocho yamamoto arata ca e o nebunie sa faci ceea ce nu-ti place, viata fiind atat de scurta (vacanta de pe lume-ailalta nu exista in zen-buddhism, se intelege; nihonjinii sunt educati si manifesta bun_simt). lui yamamoto ii placea sa doarma. si mie. si mai sunt si altii. pe care i-am gasit intr-o mare izbanda a inteligentei asupra inginerilor de economia intreprinderilor specialisti in oameni-unelte:

nici nu stiu ce fragment sa aleg pentru a va arata minunata insiruire de idei frumoase. o las pe mai incolo.

exista si o revista: http://idler.co.uk

frumoasa, agale, coperti interesante…

am spalat 4 furculite si 3 farfurii mari, + fo 7 lingurite si doua cani. am obosit tare. mi-a crapat pielea mainilor. ce soi de ninja cu piele sensibila oi fi, nu stiu.

desi m-am trezit pe la 8 (ma culcasem precum ticalosii, pe la 11), mi-a fost somn toata ziua. cred ca voi renunta la cafea; in scopul asta mi-am luat o cutie de Ahmad, verde clasic.

ma tot uit pe harta si nu vad nici un vizitator din Sudamerica, nici din Africa, nici China sau Japonia (bulina rosie din Japonia e facatura, am bagat io o vizita pa proxy cu IP da Japonia, ca doar se stie ca Pantazi a vizitat templul zeitei Amaterasu). tre’ sa bag niste taguri ‘oate, sa sa-nroseasca planiglobul.

de cand cu blogul asta, n-am mai terminat nici o carte. am fo 20, zac prin pat si pe langa, desfacute sau insemnate la paginile de inceput.

ma gandeam sa bag un kraylak pa vineri, dar am constatat ca bruma da motanei s-a epuizat. cum nu le am cu tapatul, numai o minune improbabila imi va sponsoriza latura hartistica. simt o nevoie crescanda sa ma fac mort da beat, sa-mi dau reset. cred ca mi s-a umplut bostanul cu optiunile astea de wordpress si tre’ golita memoria volatila.

ma duc sa mesteresc tag-uri

coperta IV:

din sumar:

• vulpea la chemătoare
  mod pasionant de atragere a vulpii care comporta reguli foarte stricte; perioda prielnica (si romantica, neh?): serile cu luna plina, indeosebi iarna; cea mai buna “chematoare”: suflatul in pumnul intredeschis pt. a imita scheunatul iepurelui ranit cat si ţâţâitul soarecelui; semneaza N.Cristoveanu
• incalcari ale legilor ce reglementeaza vanatoare si pescuitul in jud. Arad: Romica Ardelean si Lucner Varnel de la C.A.P. Secusigiu au impuscat la far 4 (patru) iepuri [azi se bombardeaza cu helicopterul, la senzor de caldura cu rezolutie de 0.001 °C - evolutia, deh]
• duelul: pescarusul s-a adaptat si locuieste in Bucuresti pe acoperisurile unor cladiri; puii, unii chiar inelati, au fost atacati de o pereche de ciori grive, atac transformat intr-un razboi total; pescarusii aveau o buna aparare la atacurile, zilnice, ale celor doua ciori; nu aflam deznodamantul
• campionatul republican de pescuit stationar - finala senioarelor: poze de la V.Tarus; o senioara tare bovina la capatana, cu pulpe groase, bronzate, pe care o banuim foarte vitioasa si degraba juisanta (Tarus intituleaza fotografia Campioana, in criza de timp…)
• heraldica: pestele, unanim, simbol al tacerii; altele: crestinismul, curatenia, vigilenta si concentrarea de la absenta ploapelor; apare in heraldica sumero-babiloniana; la mongoli intruchipeaza securitatea si paza

26, 27: vreme urata. pescuit pe Db; cativa cleni frumosi. mancare proasta. lichioruri excelente: visine, mure, maline, coarne.

28, 29: excursii la ramasitele nord-vestice ale Vlasiei: Iuda si Negrasi; Balenii au facut prima incercare de mecanizare in agricultura prin introducerea “locomobilelor” sau “vapoarelor” (masini cu aburi, fixe, care trageau un “plug englezesc” cu ajutorul unor curele); o frumoasa anecdota despre originea numelor localitatilor Cupele si Corbii Ciungi (J.P.Barbu e un mare povestitor). decaderea Balenilor; casa contesei (o Beauchamp?! putin probabil) in paragina, in ghearele unor betivi, m-a intristat tare. au pus celofan in ferestre. mancare excelenta, vin bun.

30: intalnire pt. scopuri ilustre cu Shary si Bob . tainica, in hrubele de pe Armoniei. completat colectia VPS cu 6 numere. desfrau total.

1 mai muncitoresque: zacere. limonada, cafele, somn. o minunata introducere in haiga de I.Codrescu: multe bucurii. spre seara, aproape refacut, plecare la munte.

2 mai: aer curat, mierle, liliac. 2 pastravi. putin vin, cafea.

3 mai: o foarte buna placinta cu fructe in Sinaia. intoarcere la B