dragă amice,

iulie 15, 2014

e o vreme minunată în Bukale. azi a fost puțin înnorat și adie vântul care, aș zice, are ceva iasomie, deși s-a trecut. la fel și teiul. am avut de făcut un comision și am zis să trec și pe Academiei, pe la librăria aia anticariat cu enciclopedii englezești la prețuri infime, la coloane. de fapt, erau două, celălalt anticariat-anticariat. unu’ a dispărut, dar nu știu care, că n-am mai fost de mult, parcă mucegăitul s-a mutat în librărie, că are și subsol (și nu avea). în celălalt s-a făcut o farmacie sau un megaimage. sau vreo sală de pariuri sportive. în fine, am găsit un personaj la 15 lei. în stare perfectă. eu o aveam, după câteva luni de chinuri, de la un profesor de limba română dintr-un sat cu 6 case, în stare proastă, cu câteva pagini netipărite, la un preț de 10 ori mai mare. și a trebuit să interacționez și cu serviciul de curierat al poștei rromine, îți închipui. sunt convins că se pot găsi acolo multe comori, aveau stive de Gândirea, dar n-am avut răbdare să scotocesc în toate. plus niște aquarele turqoaz-bukalești, foarte bune, la prețuri mici. am plecat chiaun.

am luat-o spre Covaci, să beau o miunheneză la Iordache. e un spectacol pe Centrul Vechi. mii de terase personalizate, păsăret (vulgar în toate, mai ales în vorbă) și frați de-ai noștri, latini, în special italieni la 50+, care au venit la cordit ieftin. era unu’ de (the) Sartorialist, cu o freză cu bucle peste și sub bulbuci, ușor grizonat (cum le place femeilor dezamăgite de tați sau iubiți), cu niște pantaloni verde connex, ghete beige, cămașă albă cu dungulițe mov, jachetă bleumarin și care se agita cu un teleaifăun rrozzz, parcă era Sf. Nicolae în pauza mare.

să vezi ironia, chiar batjocura. la Iordache, fostă Berăria Covaci (n-o știi, erai deja plecat), e acum una cu Nenea Iancu. era să mor. de scârbă, m-am băgat pe Intrarea Franceză, la canapele Mărgineni (aici am fost, în cea mai neagră perioadă a noastră; e la fel, au schimbat doar fetele), într-o societate distinsă, alcătuită, în principal, din xeroxiste de multinaționale scârbite de numărul prea mare de bărbați români de la locul de muncă. cum se chema acea minunată mizerie lipită de Curtea-Veche? Mureș? nu mai e. nici anticariatul de vizaví.

în Cișmigiu e țigănie, la fel la CB. a murit P, am citit pe net. m-am întors de mai mult de un an în zonă și nu i-am vizitat. a trecut prea mult timp. l-am vazut într-o emisiune tv, cu Patapievici. a fost mortal, a făcut multe scamatorii (da să plângă când povestea cum i-au sărutat țăranii mâna că l-a pictat pe Horea, deși ăia habar nu aveau de șmecheria aia cu tendonul umflat) și fuma tot timpul. i-au pus ăia ceață pe țigară, dar după difuzare. caută-l pe youtube.

în ultimul timp m-am culcat devreme.
în rest, viața merge înainte.

cu bine!

 

 

agățați-vă de sapă, puneți burta pe carte

iulie 13, 2014

pesimismul meu congenital e bruiat, în ultima vreme, de un fior pe care l-aș numi ”sfârșitul țigăniei”. fiorul ăsta vine de niciunde (bătăile încasate de Brazilia la CM nu se pun, erau de așteptat), ba chiar e împotriva lui I.D. Sîrbu și a bunului simț (nu comun). trag de o bere la vagonul restaurant și-n compartimentul de lângă sunt niște oligofreni la dooj+ anișori care ascultă ceva manele braziliene și poartă urechi de iepure, roz + sclipici. mai devreme am așteptat pt. o frappé, la un bar pe plajă, fo 25 min. 3 cretini care fugiseră de școala profesională se facuseră barmani. nu intru în detalii, era ceva înfiorător, un adevărat sabotaj. și imbecilii clienți, printre care și eu, din lene, în loc să apeleze la alte servicii, așteptam siderați-amuzați noi aventuri de dincolo de tejghea. se făcuse o coadă enormă, era lumea ca la bâlci. (oligofrenii din compartiment cântă ceva manea de prin state și aplaudă – sunt fericiți).

și totuși, totuși, trebuie să se spargă șatra asta țigănească în care câinii vagabonzi, într-o capitală, cică, europeană, au mai multe drepturi decât copiii, în care putori care n-au muncit în viața lor câștigă din ajutoare sociale cât cei care-și rup spinările pe câmp, în care toți derbedeii și curvele fac performing dă hartă dân gură și hoții (inclus copiangiii) ajung (prim)miniștri, deputați, prezidează întâlniri la cel mai înalt nivel și înfierează răul mers al lucrurilor de la tribuna antenei 3, Cupola Țigăniei Galactice.

o ploaie de stele, ceva… nu poa’ să rămână așa.

P.S. oligofrenii cu urechi de iepure ascultă ceva turbo-indian- măcar au ajuns la origine 

student socialist, primești orice momeală

iulie 12, 2014

mă rog, era ”student socialist primesc orice momeală”. așa visasem. o pancartă enormă, alb pe roșu, fără diacritică. trăgeam de niște roze sec și mă întrebam de unde mi-a venit. e simplu. am ieșit cu niște studenți la bere. d-ăștia cu să li se dea, condițiile de învățământ, că astea. de o ignoranță uluitoare în ce privește disciplina în care ar fi urmat să fie licențiați în vara asta. care nu este. din cauză de Băsescu. anteniști 3. că nu și-au luat restanțele lejere, că n-aveau cursuri și era prea greu, în ultimul an, să citească o cuantică a lui, să exagerăm, Messiah, pentru o problemă de atom hidrogenoid prezentată semiclasic, lejer, pe hyperphysics, căci ei lucrează numai pe facebook, la poze cu gagici, mașini și jocuri cu bomboane pe care le sparg lopeți și, pt. meseriași, pluguri legate de tractoare.

intru în detalii, le expun studenția mea mediocră: o mahmureală continuă, nebruiată de gânduri de ajutoare sociale (deși student sărac), de exemene luate cu Sf. 5 (de ex. tehnologia materialelor – ceva imposibil, cu aliaje ș.a.c.*). trecem la problema mogulului și le expun furăciunea Voiculescu – I.C.A. (o știu, întâmplător, în detalii). nu, Voiculescu e un mare om de afaceri, băiat deștept. deci studenții socialiști apreciază capitalismul feroce. din cauza Băsescu. îmi închid porțile simțurilor și mă bucur că o problemă simplă a lăsat niște anteniști la nivelul studii medii.

*ș.a.c. = și alte căcaturi

 

dar nu foarte departe

iunie 10, 2014

http://www.telegraph.co.uk/technology/news/10884839/Computer-passes-Turing-Test-for-the-first-time-after-convincing-users-it-is-human.html

departe siliciul de carbon

mai 17, 2014

tin plasa de sarma si-i fac loc Mateiului sa treaca. iesim in camp. in stanga, o familie de zlatari desfasoara activitati casnice. foarte tineri, sub 25.ea alapteaza pe o lada neagra din plastic, o zgatie alearga un caine legat cu o sfoara, iar primogenitul turteste peturi. tatal repara un ham. tatal se apropie de mama si-i spune ceva in shotokaneza. amandoi rad. n-au nimic din uratenia si agresivitatea tiganilor din serparie. gesturile lor sunt incete. au caruta, cort si trei copii, sunt fericiti. prins cu scena idilica, abia acum bag de seama ca Mateiu isi numara pasii. n-am mai facut de mult la matematica, nu-i place sa numere pe degete si se tot incurca. speram sa se faca matematician, e o ocupatie frumoasa si curata (sa nu-i zic arta suprema). il intreb 6+3. se uita incruntat la mine, dar nu desface pumnii. 9. 7+2. tot 9. 5+4. exasperat: “tooot 9″. nu-mi vine sa cred. facem toate adunarile pana la zece, si cu mai multi termeni, inclusiv zero. m-a spart. il intreb cum face, nu stie sa-mi explice. “in cap, dar nu stiu sa-ti explic”. il rog sa faca 6+3 pe degete. se incurca, se enerveaza, ii da ba 8, ba 10. ii zic sa treaca la cap si-i da bine. a obosit si-mi zice ca-n viata lui nu mai face pe degete. schimbam subiectul si vorbim despre sabia de pirat cu diamante-leduri pe garda, sabie pe care ar trebui s-o repar pa persoana de tata si barbat (cand eu abia schimb o priza). in doua saptamani a invatat sa faca adunari in cap si eu nu pricep cum. imi amintesc o discutie lunga si foarte interesanta cu cineva care a incercat sa inteleaga cum invata copiii. poate cand vom intelege cum o fac, Omul care este el om va avea in sfarsit Copilul pe siliciu (aici reclama pentru impricinatul de corn: http://sebastian-corn.tapirul.net/2109/ne-vom-intoarce-in-muribecca-lansare/). poate nu tunurile mai mari (v. LHC – in fond, principiile de detectie a particulelor nu s-au schimbat de vreo 60 de ani), calculatoarele cu viteze de procesare mai mari ne vor permite saltul, ci softul.

MJK catre NAB. 7

aprilie 25, 2014

Nu mă pot introduce așa ca un bivol prin forța coarnelor, trebuiește subtilitate


Sâmbătă, 9 ianuarie [1907]

Dragă Amice,

Mă grăbesc a răspunde immediat la scrisoarea ta, care m-a pus pe gânduri. Afacerea cu le vieux chameaux nu e imposibilă deloc. Agentul tău care e franc-chasseur de Boves nu are nici un interes să te mință – câtă vreme până la reușita afacerei nu încasează nici un rouge liard. Și pe urmă Boves poate deveni Bovimente dintr-un simplu condei. Afacerea mea e mult mai delicată: îmi lipsește agentul, agenta mai bine zis. Și într-o asemenea tramă daca n-ai o ființă și de încredere și abilă (și interesată mai ales) nu faci nimic. Nu mă pot introduce așa ca un bivol prin forța coarnelor, trebuiește subtilitate. E înconjurată, ce e dreptul, Dulcineea de un clan de păsări de pradă, dar pe care să pun ochii? Toate au să-i spună că sunt un vițios, un pontangiu, un scelerat, un mec sau cine știe ce gogomănie și Ea (Zimkutza) (afară de cazul unei passiuni vehemente) are să se effaroucheze și îmi trage perna de sub cap. Eu însă am să încerc a-i fi prezintat (ceea ce e foarte greu), e o ființă bizară și voi stărui în sensul să îmi publice romanul care atunci va fi gata. Cu o reclamă abilă s-ar putea convinge că sunt un talent, ceea ce e indiscutabil, și ar convola cu mine într-o poetică nacellă. Dacă are un belfer îmi este indiferent; asemenea belferi nu sunt greu de évinçat. Dragă amice, ai în mână un pont fin, gândește-te ce prosperitate ar fi să dejunezi avenue du Bois și să dinezi la Boves. Dacă însă ai déffaillance atunci totul e pierdut. Ce vrei să fii, cal sau măgar? Dacă vrei să fii cal (étalon pur sang, saillie réservé) fii un Barry-Lyndon. Dacă vrei măgar, ia exemplu generația întreagă. Până acum însă ai fost un pontangiu; aventura cu contessa N. de Boïcesty a fost fină, mai ales că financele erau de partea contesei. Quelle rose, mon prince! Daca ai ocazia să mai faci o escapadă, nu o pierde. Pontul e însă să o atragi pe juna contesă în flăcările Parisului, de care nu trebuie să te distanțezi. Nu trebuiește însă (dragă amice, e un scrupul al meu propriu) să te encrapulezi prea tare cu o asemenea persoană. Corsicanele sunt perfide ca unda. Mâine, poimâine îți administrează un coup de poignard sau une balle sau o dușe de vitriol. Asta ar fi un dezastru – blestemul lugubrei Florica. Sau îți poate trânti în spinare pe un bandit ca Vilfredo, hoțul de catâri, spaima Corsicei. Daca însă e ocazia să te amuzi „sans casquer nu e rău – prudență însă. Știri din București nu am ce-ți da. E adevărat, nu e o simplă supozișie că Vlădoianu a fost respins de la examenul de atașat și că au reușit Vichy și Telemache. Nu știu daca tu ai idee de ce mare huligan a fost Lucă Sturdza? La 16 ani a plecat din Brașov cu un popă bețiv, și în loc să ajungă la Liège a ajuns la Triest. Chef mare, beție și frăție. Au luat vaporul. Chef mare, iubire. Ajunge la Veneția, chef mare. Gondola! gondola! Până s-au isprăvit banii. Lucă nu-și aduce aminte nici de Veneția, nici de nimic, atât știe că era o mare furtunoasă și gondola, gondola și că a aruncat o masă de marmoră în capul unui hotelier „Capello nero” care fusese odată obraznic cu mătușa lui Rosetti, asta cu un an înainte. La Liège s-a collat cu o damă fină care avea un castel și avere. Ea îi a propus să fie Alphonse al ei și să vie la Paris. El a refuzat. Aci a fost bugomil, unde pui că avea și el 400 frcs par mois. Dragă amice, mi-e greu să-ți spun, dar n-am încotro. Acum sunt în imposibilitate de a-ți avansa cent sous. O grămadă de nenorociri care de care mai alandala au trecut peste capul meu. Am rămas mult timp singur în București în casa pe care o locuiesc aci și care e afară din oraș. (Nu stau decât provizoriu până în primăvara când luăm o casă convenabilă.) Afară din oraș, nu la țară firește, dans la banlieue și banlieue aci e infect. Pensia întârziată și o sumă de cheltuieli m-au făcut să apelez chiar la Barbu D pe care l-am touchat fort galamment. Regret că nu-ți pot trimite pentru ca să te îndatorez pe tine, cât despre Odescalchi acest youpin, trebuie să aștepte. Hârtia semnată de tine nu este o armă. Are cel mult dreptul să-ți secuestreze averea mobiliară, care tu n-o ai. Dacă protestează, mănâncă papara tot el. Și lucrurile nu vor ajunge până acolo. Amână-l fără termen, adică nu-i scrie nimic. E însă momentul să-l massacrezi cu un nou împrumut. Imediat ce sunt iar în fonduri (am fost, am avut odată în mână 43 500 francs cari s-au evaporat, nu e vorbă că nici nu m-am amuzat 2 bani), mă voi pune imediat dar la dispoziția ta.

Încă o dată îți repet le youpin est impuissant, tu peux le tenir à discrétion et le taper comme un mouche. Nemaiavând spațiu nu mai adaug une rallonge de hârtie ordinară, îți urez numai bonne chance, ca să ne putem reuni iar au „tapis francs” pentru scopuri illustre. Îți voi mai scrie în curând. Bonne chance, ca de la un frate.


Mathieu J. de Caragiale
comte de Karabey

Nimf()manca

aprilie 6, 2014

Rezumat

Nimf()manca este un film despre o fată care vrea să fie nimfomană.


Introducere
Deci, în primul rând, după cum spuneau nemuritorii specialiști în tehnologia artelor și culturilor, Maslenikov i Potrivenko  (2011),

Nimf()manca is not something about pulă, it is o pulă itself.

Materiale și metode
Pe partea de materiale, pe lângă femeile slabe și urâte (în limbaj colocvial & cu sugestie MS W: non-futabile), se remarcă absența Loredanei L. Printre metode menționăm muie cu pula sculată, sloboz în gură, pișat în cur, șeităneală și solomonarism, m.i.s.ă. și bivolarism. Căci e multă matematică în acest muvi. 3+5=8. 3: tatăl, fiul și sfântul duh, fututul în pizdă, care futut e OK. apoi cele 5 du-te-vino (s.n. cf. DOOM 2, 2005) în cur, cele 5 brațe ale întoarsei stele de mare- acesta este un lucru rău. De unde caracatița 3+5. Susa-no-O găsește sabia imperială în una dintre cele 8 cozi ale dragonului. 8 capitole în prima carte FW. 4 în a doua + 4 în a treia = alte 8. Vârful săgeții timpului. Cercul nemuritorului  Giambattista rupt și înfășurat în el însuși, în pas fibonaccian. Dragonul care își mușcă coada, d-astea.

Rezultate
Nicio excitație, consum excesiv de vin roșu și alune prajite în sare. Sau invers (i.e. alune prăjite în sare și vin roșu).

Concluzii și planuri de viitor
0, 1, 1, 2, 3, 5, 8 = 0, (0).
De revăzut, cap-coadă, Domnișoara Hristina și Când se lasă seara peste Bukale sau metabolism.

Referințe
Maslenikov i Potrivenko  (2011). Alexander Maslenikov i Leonard Potrivenko, Lars von Ulrich: rachetele și tobele, p. 35; Ed. Minunata Nouă Evropă, Bukale, 2011.

 

Addenda corrige
La metode s-a omis pescuitul la muscă în ape curgatoare și utilizarea, în întuneric, a armelor de foc.

dimineață de martie

aprilie 1, 2014

un enoriaș al lui Dionisie, proaspăt împărtășit, vorbește despre carași. bate vântul, plouă, frig. când credeam că depresia a trecut și primăvara a venit. e 8:30, iar am intârziat. strâng umbrela, o rupe vântul. sting țigara, a apărut autobuzul. enoriașul se precipită. e giurgiuvean și, deci, pescar. îi spun că e prea rece pentru pescuit. îmi spune că iarna peștii stau în pământ și ies când tună prima dată. asta mă pune puțin pe gânduri. în fine, ne luăm la revedere.

mugurroz

martie 25, 2014

Feloralia genitalia, Pasifloraceea panspermica

 

lestrigoni

martie 19, 2014

la CB, în fumăraie. trag de o berea casei făcută „special” de Tuborg. eu o știam slab acidulată, asta e sifon. mă aflu în mijlocul unei societăți selecte compusă din funcționari bancari cu manșetă la pantaloni, turiști latini și ruși care se bucură zgomotos de minunile patriei, ceva pizdulici multinaționale care-și tot trag selfiuri cu iahnie de fasole și obișnuiții locului cu mese permanent rezervate. admir herburile cu claxoane și halbe atent ticluite. undeva, în pod, se tânguie Jean Mascopol. contemplația mi-e zgâriată de apariția unui crainic de arme într-o togă vișinie cu laleaua casei Abibas în cantonul stâng. el deschide calea pentru doi seniori în cămăși roz, bronzați în solar, în costume scumpe cu mâneci acoperind ghiuluri, brățări, ceasuri. alaiul seniorial se împlinește cu două domnițe, la fo 40 de anișori, care străpung atmosfera de sarmale și mititei cu lănci de șanel faiv. chelnerii, de obicei niște putori preocupate de decorațiunile tavanului, prind viață. ceva patronii de măcelărie, gen, sunt imediat serviți cu apă plată și câte un hârdău de mâncarea cavalerului. pupezele cu câte un cocktail cu multe paie în culorile curcubeului, creații ale unui barman fiujăn lăsat de capul lui, și câte o frunzuliță de mentă pe o spârcâială magenta. crainicul discută afaceri cu chelnerii lângă dulapul cu veselă și-i ciupește, pe rând, de obraji. patronii mușcă direct din feliile groase de pâine, pupezele mângâie feisbucu pe niște palete de cricket, un chelner plonjează spectaculos și, în cădere, împrăștie bere pe rozul câmpului patronului cu mai multe brățări. seniorul îl înjură în ceva italiană de abator și-i arde o palmă după ceafă. îmi închid porțile simțurilor și-mi pun în cap silent shuffle.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: