PHm661t. jitia şilnoavelor. întâmpinarea Zarabilor – i

, a ket dotu fro ma Ninna J/a kamora/tu shin Biuret Bas jarpilu Blauxede
serpondula garlo kon tikoit ningă vel uflakei dromos ibalacum şipot
za lucrul Zarabilor când cu descălecatul

izvod dând sieşi subt brusturi et super ornitopteres socii Redului Nigra pălmaşilor ot Mereşti i Oltrepeşti daiduxe eridicat la un loc ciscarpatin duse
a lui clică şi clăcaşi saşi racataiaşi papistaşi carpaşi romanaşi multe alte feluri pogorâte pe subt buza zavoiului dâmbov şi oprindu-se într-o rarişte înmiresmată nu scurtă toţi ca unul o lucrară precum albinele ce au comune locuinţele-n cetate şi ridicară ei Longchampdava din ce adunaseră prin trudă după care întinseră prisaca în jos dextra et senestra cu alţi stupi de piatră şi cu grădini de brebenei şi toporaşi feloralia genitalia şi dalii toate legate între ele pe dedesubt precum trupurile bamboului împăienjenind Valahia Neagră în josul albiilor până la Istru şi Axaina

mai puţin nişte desişuri bătrâne-bătrâne în care
trăiau ca-n codru patru clici mult spăimoase
afurisiţii de neastâmpăraţi igatârşi kataravei kogapârşi zieni mânaţi de

Horea Cerescu Enigmist
i
Polla Uccello şâman al patkaţelor & lachimirstaglob

contact Sandu B. Elle

daca va e dor de
marele artist vizual si poet inca de la 11 ani (chiar mai putin
zic unii)
pana iese din service puteti sa
-i scrieti la:

sandu_ROL@cimentariu.racoleta.ar

PESE nu uitati sa
dati klix pe reclama la sonerii mepetrei din Salasul Maro® e
o pula mov cu dinti de vampir are si casti
3 klixuri = 1 lumanare, 17=1 borcan cu garoafe

pentru un artist mai performant
pentru un GLOBUS mai puternic

asta merita un post separat (shmen no 6996)

(o leapsa despre carti, chestii d-alea grele de ultra-intelectuali)

isuciu says:

01/02/2010 at 22:16 pm

Arana, Liviu Druga:

V-am citit raspunsurile. Mi-au placut foarte mult, sunt interesante, arata personalitatea fiecaruia, evidentiaza foarte bine cum unele tabieturi, atitudini etc., conduc spre un fel de ritual al lecturii si implinesc o pasiune. Sunt foarte multumit ca internetul isi arata partea buna, ca exista bloggeri frumosi la trup (v-am vazut pozele) si la suflet, dotati, talentati. In acelasi timp sunt foarte suparat in aceasta zi, fiindca Alex Leo Serban s-a retras definitiv din blogosfera, dupa ce a parasit Romania pentru totdeauna. Si asta deoarece exista bloggeri urati, chiar hidosi, cu porniri mizerabile, dintre care unul a ajuns pana acolo incat l-a amenintat cu moartea. Nu i-a fost frica de asta, mereu a fost un luptator. Dar nenorocitii au reusit sa-l atraga in jocul lor si l-au dezgustat profund. E si greu sa lupti cu prostul, fiindca el te aduce la nivelul lui si te bate cu experienta. Nu, pe ALS nu l-a invins nimeni dar i-au pus in fata harcile lor scarboase de saltimbati smintiti si-n situatia asta el a luat-o in alta directie, spre o liniste si pace personala.

a murit Jean.Tilică.Parelle?!

Leo, Tu poate ca acum dormi, ca in Argentina e alta ora decat in dimineata asta de la noi.
isuciu, prozator & cel mai prost internaut al ii-lea

paranoia aside (k este evidenta), dedublari de personalitate, histrionism & isterie, self-loathing, infantilitate, iresponsabilitate patologica, indistinctie public/privat etc etc
a.l.s.: Autoportret la bătrâneţe (cu o postfaţă de miaiela rădulescu)

wiki_ro: stergerea articolului Malachie mulliganoglu

justificare: Lipsă de notabilitate, lipsă de referinţe–Victor Blacus

contra-argument: Deci cel mai mare critic român din toate timpurile, minimalul a.l.ş., poate să depună mărturie despre importanţa deosebită a acestui poet al târnăcopului. Referinţele sunt: blogul poetului şi blogul marelui prozator în viaţă Ioan Suciu, autorul fundamentalei lucrări “Vânătoare de roboţi”– Ion popescu pasarea

• Şterge Lipsă de notabilitate. Blogurile nu sunt surse notabile, iar „cel mai mare critic român din toate timpurile” se odihneşte în pace la Belu (…) Alex F. 31 ianuarie 2010 11:29 (EET)

despre comportamentul guşterilor ilarianţi

Mielul tuşi.
din Iwnathan X Uranus

Picioarele i se scăldau într-un clei fierbinte, obţinut din piele de aşa spuşi guşteri (în realitate diferite patrupede care au picat examenul de mamifer). Se întreba dacă nu era o capcană a popii Ceachi, duşmanul neamului Drăculesc, căci tare mai semăna cu râul Iordanului.
m.mulliganoglu, Ultima ninjă

Să nu crezi ce-ţi spun acum!
Vorbele-s doar fum
sau baloane de săpun.
Să nu crezi nimic,
chiar nici un cuvânt!
IRIS

Noi am pogorât asupra ta Coranul
SURA 76 – Omul

această lume e doar un teatru de păpuşi
hagakure

Părând cele două duhuri balneare, leo de Pucioasa şi ioan de Geoagiu, intrate în vacanţa ultimă, am gândit că, fiind ele inversioniste, le-aş putea resuscita prin metoda fumigaţiilor. Ideea mi s-a părut atât de bună încât n-am stat să-i alcătuiesc infamului poet Stamy o biografie care să reziste unui control sumar; majoritatea problemelor sunt prezentate de WE în articolul 2cârlani@tărtăşeş.ti. Încă n-am verificat dacă Grupul Şcolar Agricol Tărtăşeşti exista în ‘88 (ziceam că plugarul electronist s-a născut în ‘74). M-am mirat că nu s-a discutat loja 4P, că n-a sărit în ochi acel 16 iunie, că nu s-a văzut Stab Petre = Brad Ţepeş, în fine, că a fost prea uşor.

Gândul meu a fost că, poate, Ioan Suciu, prozatorul Ioan Suciu, e un om bun, dar care a suferit mult pe globuri, mai ales pe cel al Teroristei Lucia (unde nu numai că i-au fost refuzate elicopterele, dar a fost tras de coadă, trimis la gimnaziu ş.a.). Poate că a suferit şi când i-am descoperit creaţiile literare  care n-au reuşit să mă subjuge la relectura perpetuă & pe care nu le-am bătut în cuie pe noptieră. Aşa că m-am întrebat: cum s-ar folosi domnul Ioan Suciu de informaţii, în aproximativ aceeaşi cantitate, despre neprietenii săi? Rezultatul, expus în bârlogul domnului Ioan Suciu, validează modelul “gunoi de grajd în amestec cu diode arse, 7:4, versiunea 1.6″ (nu uitaţi că am dublă specializare). Regret că m-am grăbit prea tare şi n-am căutat un nume frumos pentru shinoaba infiltrată în Sălaşul Maro.

Pe cei pe care nu i-am anunţat la timp despre sesiunea de teste electro-mecanice îi rog să mă ierte; aceeaşi rugăminte pentru cei jenaţi de modestele detalii biografice ale poetului combinator şi homosexual feroce Stamy.

____

Sper să nu rămână impresia că ar fi ceva în neregulă cu grupurile şcolare agricole (chiar mă întreb dacă n-ar fi fost mai bine s-o fi ars ca pădurar, pescar,  V.Ţăruş gen), cu Tărtăşeşti, cu Corbii Mari (n-am fost niciodată în acest sat, dar are un nume atât de zarebesque încât îl voi vizita cu prima ocazie), cu Politehnica, cu revistele de electronică, cu astea. În afară de Sălaşul Maro al duhurilor balneare, lumea e bună, ca o pâine caldă la Cuptorul de Aur.

salutări din Cupele!

Y s-a umplut, Stamate out

nu credeam ca voi ajunge – precum emil constantinescu, luciat s.a.- sa ma declar invins de s.curisti

imi urez bun venit in lumea oamenilor mari!

un om de bine [probabil vreun securist pensionar, plictisit & amator de literatura neoficiala] a fabricat un ciot wiki: http://ro.wikipedia.org/wiki/Malachie_mulliganoglu; “informarea” la: http://www.isuciu.ro/?p=1232#comment-989

dupa o metoda bine cunoscuta: amesteca sferturi de adevar, informatii false si judecati de valoare. tin sa-i informez pe bibici ca nu a aparut nici un numar din nnpBRAHMS (era un proiect grozav, mai valabil decat paginile din RomLit cu pretentii de poezie) si ca n-am publicat niciodata in Radioamatorul roman (chiar ma enerveaza statiile alea care bazaie tot timpul). as vrea sa stiu, daca e atat de bine informat (chiar prea bine) acest gunoi trompetist, de ce nu vorbeste si de 3 articole in Luceafarul si 11 in reviste cotate ISI? oricum, acestea din urma sunt usor de gasit, fiind indexate in zeci de baze de date. desi acel ciot jegos va fi sters (chiar sunt curios daca are cineva vreo copie din E-uri si RC, eu nu le mai am), raul a fost facut.

si, daca tot se vorbeste de studii & expertize, ce studii are acel “om de bine” sa clasifice un text, la care am muncit aproape un an si care i-a placut lui MHS, “puternic influenţat de Aloysius Bertrand”?

felicitari, seiko!
(poate ne vom intalni)

celorlalti, care nu judeca oamenii dupa diplomele din buzunar:

cu bine!

revista barlogului

Gibon Pişcote ot Icsel
robot cu nervi parazitaţi
se luptă încă din prier
cu haite-ntregi de Luciaţi

devla i-e toată din tablă
mult ruginită- consecinţă
a acuplărilor altfel
la Sandu Bazna (Jean Parelle)
alt prototip de neputinţă

m.mulliganoglu, boacănele boţogaşului robot Gibon Pişcote

nepriceputul Gibon Piscote (avatarul tolomacului isuciu) a mai produs un post, in care se scuza pt. admiratia fata de BADEA MIRCEA. i se alatura  sandu bazna, amicul (& specialistul in tragedie porno). spovedaniile sunt insotite de aplauze pentru mult cunoscuta zicere cu rrominia care ocupa tot timpul locuitorilor sai, o paraciordeala de la un vecin de-al nostru (“În afară de faptul că sunt unguri, nu se ocupă cu nimic, pentru că treaba asta le ocupă tot timpul.”)

detalii despre paraciordeala aici

poyeziya biotrix de m.mulliganoglu pe un photoshopaj de acelaşi

Suciu, I.: Alunecarea

DOMNUL Ioan Suciu, mult-cunoscutul proprietar al b(âr)logului „cultural” Mofturi de ochelarist, neînduplecatul vrăjmaş al superficialităţii, inculturii, logicii, limbii române şi Teroristei Lucia, a publicat, cf. Wikipedia, şi pe hârtie. Nu ştim dacă pagina wiki dedicată prozatorului este completă (după o căutare superficială am găsit o carte semnată Ioan Suciu care nu apare în lista de volume ale Autorului; aici puteţi admira coperta adunăturii de povestiri Vânătoare de roboţi, inspirată din grafica subversivei Urzica = anecdote având ca subiecte principale comportamentul chelnerilor/gestionarilor şi minciunile vânatorilor/pescarilor, al cărei colaborator a fost distinsul prozator), dar cititorul onest se poate aştepta la o scriitură care emană umor şi voie bună. Coperta volumului de povestiri Vânătoare de roboţi e un manifest literar din care decantăm ingredientele de bază: cuvinte – gloanţe (nu săbii), devotament (câinele), umor, sportivitate şi pipă (face diferenţa). Cu toate că n-am parcurs acest volum, suntem în măsură să aproximăm că cititorul urban, educat, nu va fi dezamăgit- proza DOMNULUI Suciu (I.) este puternică, tratează probleme fundamentale şi (cu/fără voia Sa) înveseleşte sau, cel puţin, provoacă în cititor un sentiment plăcut de superioritate. Aceste afirmaţii se bazează pe două lucrări (proză) publicate de Autor în EgoPhobia: Alunecarea şi Adulmecarea. În cele ce urmează ne vom ocupa, pe scurt & parţial, de prima.

Lucrearea Alunecarea este împărţită în paragrafe după o tehnică aleatoare; paragrafele sunt alcătuite din propoziţii sau fraze, mai precis şiruri de cuvinte delimitate prin majusculă şi punct, forţele exercitate de acestea fiind, în general, singura explicaţie  logică pentru prezenţa cuvintelor alese de Autor în aceeaşi propoziţie/frază. Celelalte semne de punctuaţie sunt semănate nu chiar la întâmplare, în afară de cazurile, binecunoscute datorită activităţii blogheristice a Autorului, în care apar conjuncţiile duşmane care bruiază procesul de creaţie literară- spre ex. sau, când e prinsă copulând, primeşte o binemeritată virgulă în botul destrăbălat; un observator atent ar fi putut să prezică, încă de la această încăierare, războiul total dintre Autor şi mârşavele conjuncţii.

Aşa… am scris câte ceva despre Autor, despre grafie… A, tema! Cititorii pot fi înşelaţi de introducerea caraghioasă

Înainte de a pleca la serviciu, Adam se uita la cer de la fereastra camerei sale, cu priviri foarte semnificative (S.N., m.m.)

care se amplifică cu fiecare nouă propoziţie/frază, finalizând într-un morman de randomităţi verbale. Numai celui care va focaliza dincolo de şerpăria  colcăitoare, de vector nul în medie, i se va reliefa duhul Funcţionarului ceauşist plutind, oarecum, pe deasupra ghemului rece-bălos. Numai celui chemat i se va dezveli dramatica structură cristalină în amorfa strânsură de semne: dezrădăcinarea omului nou. Da, Alunecarea este o lucrare umoristică, tributară alcătuirilor urmuziene, care suie scenariile generate de grupul Vacanţa mare pe negoieşti culmi, dar în acelaşi timp vorbeşte despre Calea vâjoioasă a Funcţionarului care caută să se agaţe de o răgălie pentru a suspenda căderea, pentru a întârzia vărsarea în Marea cea Mare, mama noastră.

(Anti)eroul DOMNULUI Ioan Suciu,  f. probabil un funcţionar într-o oarecare “instituţie”, sapă prin curtea din faţa blocului pentru a găsi oasele strămoşilor iluştri (pe care-i bănuim voyvozi, boyari sau, cel puţin, oameni cu stare- hangii?) ale căror chipuri distinse le-a putut admira într-”o colecţie completă de tablouri”- îi urăm, cu inima atât de albă, să găsească şi celelalte colecţii complete de tablouri ale strămoşilor săi. Încă din primele rânduri aflăm că bunicul lui Adam (aşa se intitulează eroul sucian) e bătrân; mai precis, octogenar. Se pare că Autorul şi-a însuşit temeinic triangulaţia mateină, ba chiar a dezvoltat-o folosind noile sticle măritoare.

(…) se repezea la motocicleta cu ataş a bunicului pentru a face cu ea şapte ture prin oraş cu tot cu bătrân – mai ales prin Piaţa Universităţii şi lăsându-l pe octogenar năuc lângă statuia lui Caragiale (…)

În altă parte, cu intenţia de a amuza (ştanţa Şopârla/Urzica), generează pseudo-aleator nume de strămoşi ai lui Adam: Celenteratus Iuventus, Archeopterix Eugen ş.a.- constatăm, la rece, efectul direct proporţional cu inversul intenţiei. Datorită alcătuirii omogene a textului, sampling-ul nu ridică probleme deosebite, aşa că cităm la întâmplare alte… fraze menite să provoace zâmbetul:

Nu se ştie de unde-i venea chestia asta, dar se pare că era determinantă de o moştenire genetică transmisă de la strămoşi.

Tot la portretul (anti)eroului (şi, implicit, Autorului, căci un mare scriitor are o singură mare tema: EL şi UNIVERSUL SĂU) trebuie precizat că acesta era “străbătut de ticuri obositoare”. După cateva fraze absolut debile, înşelătoare, apare un personaj misterios, de sex feminin: “Noaptea abia aşteapta să se facă ora unu ca să iasă în oraş”. Seria de glumite specifice, necolorate, se deschide cu “Avea un birou spaţios pentru el, cam cât o cabină telefonică”.

Pentru a nu vă strica plăcerea lecturii, ne oprim aici, menţionând că lucrarea s-a bucurat de atenţia doamnei Mădălina Enache din care selectăm unele observaţii:

În primul rând, firul narativ (destul de anemic realizat) este ceţos iar pe alocuri invizibil, pe lângă faptul că e anost şi lipsit de substanţă.

La Ioan Suciu “gustarea” este luată “în picioare” şi târâtă prin toată clădirea. La Vian (de exemplu), pe lângă faptul că era torturată, mai era şi pescuită din robinet.

Naraţiunea (“sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire”) atinge apogeul inepţiei când realizează o contrazicere a intrigii (dacă există aşa ceva). Adam “făcea eforturi disperate să-şi descopere antecesorii”, iar această problemă îl obseda, deşi “sigur că avea şi ecuson în piept, pe care scria în afară de nume şi prenume (…) arborele genealogic”.

Trebuia să fie un text despre forţa scrisului şi magia povestirii, despre cum se transformă fantezia în realitate şi invers. Mai presus de toate, rămâne doar o lamentabilă încercare de a crea un univers suprarealist, fără a întelege însă că suprarealismul nu înseamnă să baţi câmpii.

zapada

tramvaiul aluneca pe strazi de vis

librariile iluminate economic ca intr-o duminica seara de sfarsit de august isi incarcasera vitrinele cu prietesugul stelelor pe hartie grea filigranata cu stema de pe cutia cu bomboane de ciocolata K

fulgii de zapada & lumina coapta usor trista calda inca-
un cuib de licurici organizat dupa o simetrie tainica

pluteam ca intr-un vis pe strazile de vis ale unui oras de vis de la capatul pamantului