ct 13 mjk
cutia cu nume metatehnologic, Search Engine Terms, este o sursa continua de emotii estetice. viciate, uneori, de regretul ca nu-s un altul. inalt dragon al cuvintelor, Khayyam!, care sa scrie un poem titluit Somnoroase in futai. femeia-ulcior, hanuri uitate, mirodenii nestiute: soporistaza. sau o mare tigresa a caligrafiei. aici imi vin in minte numai japoneze. dar ele sunt abstracte: nu oscilatorul armonic, ci ecuatia sa. in registrul jos avem povestiri cu futaiuri cu pulpe groase care ni-l evoca pe Ungaretti, Alexandria oras acum distrus, apoi aur, argint, turchez. parfumul strazilor & heraldica vigilentă ma coplesesc. Odobescu sa povesteasca tenebros despre fazani! nu gasesc pe nimeni care sa scrie Terente, crai de baltă veche. poate un tigan umoristic, vânător de orhidee, sa-l cante pe Terente “tâlhar de sentimente” care muri “lipsit de argumente“, a la Urmuz.
cu negreala pe maini de la nuci verzi fost-a scris acest cifru anacaliptic:
ct 13 mjk
poarta – sotii – hierofantul
cateva obs. la stema MJK
(acum si premiata) lucrare a lui I.Iovan, Ultimele insemnari…, ne scuteste de la a reproduce aici stema lui MJK, ex-libris la Remember care l-a incantat pe Ferdinand I (dupa spusele Pianistei, odrasla carutasului Delavrancea)
infatisarea armeriilor de asumptiune, desi cu piese noi (scutul oval & coroana de Landgraf), sugereaza puritate / vechime: fara mobile, numai verde si aur. in privinta colorilor, ele nu pot fi ale casei Caracciolo (aur, rosu, azur). ale Karabetzilor (primul dintre acestia innobilat de catre Michail I Apaffy la Sighisoara in 1663)… posibil.
dar de ce n-ar fi ale Basarabilor, caci MJK, in repetate randuri & glumind serios, se vedea ca o mladita din vechea tulpina glorioasa si puternica a Zarabilor (care tulpina, cf. Grecianu, a dat 63 voievozi in 1290-1659; acelasi Grecianu care dzicea ca eraldica terii nostre era incredintata pe mana si la inalta sciinta a tiganilor pecetari & ca era o debandata complecta, dupa care motiva acestea prin faptul ca sistema semi-electiva era atat de buna incat ecusoanele si alte mofturi de gen erau inutile)? de ce n-ar fi acestea smalturile de pe nasturii armoriati din mormantul lui Radu I din biserica domneasca de la Curtea de Arges, smalturi mai nobile heraldic decat cele hunguriene, deci neconcedate, ci pajurate, probabil, de catre Basarab I in urma victoriei de la Posada?
tinatori sunt ingeri, simbolul evanghelistului Matei, a carui lucrare, coincidenta!, incepe cu un arbore genealogic (fiind aici, sa-i amintim pe ceilalti Pirgu-Luca-Boul, Pasadia-Marcu-Leul si Pantazi-Ioan-Vulturul: “fiinta cea dintai era asemenea leului, a doua fiinta asemenea vitelului, a treia fiinta avea fata ca de om, iar a patra fiinta era asemenea vulturului care zboara”
Coroana Romaniei | Cavaler
in ce priveste medaliile, lucrurile sunt stranii: cosinusoida hiperbolica a lantului cu prazi smaltuite e dictata de Coroana Romaniei (Cavaler). nu cunoastem data precisa a alcatuirii stemei. ce stim cu siguranta e ca nu poate fi mai tarzie de februarie 1926 (cf. Pianistei). la acesta data MJK detinea 4 decoratii, celelalte 3 fiind: Barbatie si Credinta (I), Bene-Merenti (I) si Ordinul Imperial Sf. Ana (II). intre acestea, distinctia slava era cea mai ridicata. de ce nu a folosit-o Mateiu ca centru de gravitatie? doar o folosea si la receptii (in ianuarie ‘25 se arata la palat inarmat cu aceasta). o analiza a acestor insemne ( pe care nu le-am reprodus cu exceptia CR care are la baza o cruce malteza, rosie cu borduri argintii) arata variatii de croix pattée pentru Sf. Ana si Bene Merenti si un oval cu portretul regelui pentru Barbatie si Credinta. banuim ca motivul este simbolic. crucea malteza apare obsesiv, chiar si in ex-libris-ul de la Craii… tot in aceasta stranie stema exista, dextra, secund fata de Coroana Romaniei, o cruce, cel mai probabil a Ordinului (portughez) al lui Cristos, de care nu stim sa figureze in lista cu decoratii a lui MJK. nestiinta noastra sau un semn al albatrosului Pantazi?
nedumeriri
am o problema cu… locutiunea(?) “mare majoritate”. ce inteles are? e o figura de stil?
(in dv, standardul culturii care este, apare destul de des)
l.e. sau “foarte posibil”- eu credeam ca posibilul are doar doua stari: 0 si 1
de ce se inghesuie lumea sa vada/asculte tigani de opereta & de peste hotare?! care n-au treaba cu muzica? cand la noi colcaie de autentici?!
nostalgia
nostalgia e in mine. ascultam ss iii:
si mi-am amintit de nirvana, r.a.t.m., dog eat dog:
http://www.youtube.com/watch?v=w3w-3iRoy58
blank generation
pentru In raspar:
pentru g.g.:
pentru W.E.:
pentu El Desdichado:
pentru Lascaris:
pentru ninje:
pentru mine:
pentru iude:
hayhay
duminica
Dambovita tulbure. am mers cativa km in jos cu barca. un vijoi excelent pt. baie la Podu Rizii, pe langa vechea cruce de piatra care odihneste nestiuta in buza zavoiului, unde i s-a aratat Aristiei diavolul sub forma unui mos cu barba alba pana in pamant tragand din lulea de cires. omul de flori cu barba de matase. cateva zeci de sabioare, pumnale suierate pe verdele negru al aninilor + 11 raci care mi-au lasat ceva semne de vitejie. m-a extras Padurarul. am gasit gradina invadata de maci batuti, uriasi. troscotul verde negru imi trece de genunchi. am inaugurat noul foisor al Padurarului, in stil persan, dupa unele idei ale mele. pacat ca s-a zgarcit la materiale, solzii acoperisului de un verde spalacit cu un soi de sclipici. eu vorbisem despre verde plin, de China. chiar si asa, o lucrare reusita. libatiuni repetate. am castigat 70 lei pariind pe Sigeberht, ragaochu
luni
m-am plictisit cu kerouac, pe drum. cum nu aveam altceva, am cotrobait prin podul zmeilor papusoi. printr-o minune d-zeiasca am gasit Champignons de G.Becker. m-au bucurat nespus ilustratiile superbe care mi-au incantat copilaria.
marti
?!
miercuri
seara la CB. ospatari lenesi, mancare proasta & “berea casei” facuta de tuborg. Theodora Doria in mare forma, demonstrand ca dacii erau mercenari, nu gospodarii pe care ii stim din cartile de istorie. argumente solide pentru Closca cu puii de aur, cel mai mare tezaur din lume pana la descoperirea mormantului lui Tutankamon, ca tezaur al hunilor, nu al (vizi/ostro)gotilor, nici tracilor. ne-am incaierat putin la Tsepesh pe care il considera un dement. tot asa s-a spus si despre Oda Nobunaga, numai ca, dupa ce i-a luat capul lui Imagawa Yoshimoto (2000 : 30000) in Okehazama, acesta s-a transformat intr-un geniu militar. Lord Balaor nu a fost norocos si nici nu a avut razboinici pe masura lui. totusi, a lipsit atat de putin…
joi
?!
vineri
dupa experienta esuata cu kitul de Agaricus Bisporus, am primit in dar niste schije cu bureti de fag (Pleurotus Ostreatus). as folosi lemn de plop- sansele sa se prinda sunt mai mari, dar, daca imi iese, il vor toca repede.
pe la 12 un email in care o colega (de obicei f. rezervata si distanta, deci placuta) ma intreba, f. ingrijorata, daca am murit. se pare ca circula intre colegi un email cu vestea mortii mele. si cum folosesc rar emailul pt. a-i contacta, eram singurul care nu stia. glume. am raspuns si eu precum Ota Dokan:
had I not known
that I was dead
already
Iw would have mourned
my loss of life
rezumat
duminica cu papetarii inchise. harti si truse de geometrie zac in soarele scazut de august. targul Ghinestilor cu ciubuce, pepenoaice, comedii e o amintire Polaroid, o dup-amiaza de vacanta de vara pe i.c. bratianu, o betie cu bere ieftina in club A, un futai pe malul Argesului la Dumitrana, un pescuit la biban in Unirii, o studenta la arte frumoase ramasa in bukale pe timpul verii.
la scaldat la Izvor, masa la Hypocrate unde Fane ruleaza. vara: un caras mic pe Sabar. mai sus sunt salcii plangatoare si profesionistii cleanului imprastie in amonte saci cu viermi. Argesul malos se scurge fara pesti pe langa domeniile Anei. ma intorc pe Ilfov in sus, prin Alunisul semicircular si alte locuri de farmec pline, numai meleaguri romantice, dorm la baza movilei sub care zace un inaintas al meu. tata, in camasa vernil, arunca bucata de moaca si prinde bibanul pe a carui cocoasa se sprijina pamantul. fericit ma las in jos pe baraj, canal. la ‘nea Niculaie (vanator & pescar). sub salcia mare tanti Maria ne hraneste cu cartofi noi cu marar. gandul mi-e numai la cutia pentru rame, decorata cu pescar nocturn in barca si pesti pe sub: negru pe turcoaz, cumparata de pe stefan cel mare. tata, dupa ce-si aprinde tigara, ma anunta ca se vor termina racii, scobarii, timpul. rad. peste cateva zile, in timp ce studiez planurile velierului, imprastiate pe troscotul care invadase gradina cu trandafiri, bunica Didi ma intreaba daca aud greierii de toamna
