iarna e ca primavara

ma uit de-a lungul Cameliei, pare ca vinaria e inchisa. intru in piata. nucsoara (nepisata), stafide de toate felurile, broccoli, toate smecheriile. nici urma de ceapa verde. capatana de laptuca a ajuns la 3 lei. cartoane mari cu prune uscate „fara fum”. caut prune uscate si afumate – nu se afla! am o lista pe undeva prin multitudinea de buzunare ale canadienei. colcaiala de ghimbir, fojgaiala de spanac. zaresc in capatul halei frezii albe, poate imi vor reduce crucile negre. navighez pe sleaul Cameliei agatat de o sacosa din care se itesc muguri albi, parfumati. ma opresc la Dan. e deschis, sunt niste amanite muscarii, lucrate in stejar, in fata vinariei. 8 surori patate, dintr-o tulpina. intru in amestecul de poezii de Villon pe cartoane mari, albe (frumos caligrafiate), fotografii de epoca, desene, bastoane, votive viticole, amintiri de la Sovata, rurale, urbane: „ca nu se plictiseasca clientul cat ii fac plinul” + o lada din brad dedicata sacoselor, sa nu fie depuse direct in zloata. imi fac socoteala ca acolo e stransa o avere, sunt multe piese senzationale, dar nu vinde nimic (l-am mai incercat), e decorul afacerii. doi tigani in fata mea isi fac plinul peturilor de jumate cu ceva tarie. evident ca eroul nostru le vorbeste pe tiganeste. sunt convins ca stie moldoveneste, ungureste, greceste. iau niste merlot prost (cel mai bun rosu sec la care are si certificat, an, podgorie, toate alea; bate si bon fiscal) si vorbim putin despre Villon. acum ii place mai mult balada rotofeiei Margot decat cea vesela despre crasmari. ma declar multumit. imi da sa mai gust si-o posirca cu gust de cuie ruginite. intra un profesor pe care il saluta ceremonios, apoi inca vreo doi. nu se abtine (in semiton): „poftiti domnilor profesori, directori, inspectori, …”. ne salutam ceremonios vreo 30 s, fac niste manevre complicate, imi recuperez sacosa din lada, ies in lumea cea mare, spre casa, spre tine. voi fierbe vinul prost – nu c-as fi genul care fierbe Dragaica Rosie. cuisoare, scortisoara, coaja de clementina, o stea de anason. si peste ele merlot-ul care le va impreuna intr-un suvoi de zambila, mirosul mortii. acum ca si atunci. ma vad tuns chilug, intr-un complet bleu cu picatele albe, arcanit de bunica-mea sa ma dau pe sub masa domnului (parca e joia), cu un buchet mare de zambile indigo. braul micii biserici albe e semanat cu sfinti in medalioane severe. deasupra noastra e un barbos razbunator, gelos. am gasit cateva oua de cioara pe care le tin ascunse intr-o cutie de pantofi. salciile au mucegait, sigur trage bibanul si crapul chinezesc in groapa doi si cum scap de aici o tai peste camp, pe langa movila. viata e in alta parte.

Etichete:

23 Răspunsuri to “iarna e ca primavara”

  1. impricinatul Says:

    in alta parte. viata. camelia?

  2. blegoo2 Says:

    Mie îmi pare c-ar fi un text bun de pus pe muzică – ceva bisericesc timpuriu-ortodox.
    Vorbesc serioz, nu fac mijto.
    Ceva aritmic, zic, nu grigorian.

  3. mulliganoglu Says:

    viata nu e in preajma colectionarului de preputuri, ci prin lunci. daca n-ai pasit pe Cameliei, impricinatule, e momentul s-o faci, sa n-o darame astia

    blegule, ar merge si un tambal in fundal, de atmosfera

  4. blegoo2 Says:

    Poate așea… mai în surdină, cu un prosop pus pă corzi.
    Da’ serios zic, nuș’ de ce așa am simțit io nevoia de muzică la textu’ ăsta. La altele… nu. Da’ ăsta cere… așa mi se pare mie.
    Aș mai face io ceva criticizme leterare… cu trimitere la Mateiu și Matyla… da’ nu vreu să mă arăt țanțoș.

  5. mulliganoglu Says:

    sau un halat, cu gluga si cordon +, poate, niste tarlici, sa fie mormanul mare

    blegule, tu esti foarte sensibil, mai ales iarna. ia fa trimiterile alea, sa te vedem!

  6. blegoo2 Says:

    BLEGOO (timid): „Să-mi adun curagiul… ș-o să mîrîi în șoaptă, să nu deranjez vecinii…”

  7. bingo Says:

    hopaaaaa, bully’s back..since awhile..
    acesta e un fapt de veselie. intru cele inalte.

  8. mulliganoglu Says:

    mai trec pw-aici din cand in cand :)

    merci!

  9. mulliganoglu Says:

    blegule, tu caine vorbitor & clona, ti-ai strand curajul?

  10. blegoo2 Says:

    Păii… să încerc să-mi exprim gândurile și reacțiile.
    Am să încerc să fiu serios, deoarece sincer sunt întotdeauna – nu de alta, dar am memorie slabă și mi-e dificil să-mi reamintesc ce miciuni am produs, pe unde și când.
    D-aia nici nu mint.

    E un adevăr stabilit că eu admir fragmentele (ocazionale) poetice care apar aici. Le gust precum orbu’ libertatea.

    În urmă cu ceva vreme, m-am trezit să mă bag în seamă precum c-o să fac critică literară; idee mai proastă n-am avut de când am fugit d-acasă, când aveam 8 ani.

    Plin de entuziasm maidanez, am purces la munci; am încercat să formulez idei în șabloane moderne, recunoscute oficial.
    Previzibil, a ieșit un kkat.

    Nu din cauză că n-aș fi capabil să imit un stil pompos, plin de neologisme, superior-imbecilic prin definiție… nu!
    Ci din cauză că undeva… cumva… mă strângea o șosetă intelectuală: oare ce fac eu aici… nu-i cumva ceva lipsit de respect, grobian, mârlănesc și inutil?
    (nu față de tine ori textele tale… ci față de mine, reacțiile și sentimentele MELE produse de scrierea ta)
    Similar cu acțiunea de a flegma un copil în cărucior când mă-sa se uită în altă parte?

    Am renunțat deci.

    ……………………

    Pentru mine așadar, fragmentele valahice sunt reiterări contemporane din părțile nescrise ale cărții „Sub Peceta Tainei”.
    Nu știu dacă asta a fost intenția autorului – dar ele se citesc „adevărate”, spre deosebire de imitațiile grosiere ale lui F. Neagu ori R. Albala.

    Există – pentru mine – un ecran de cinema care se deschide ori de câte ori (re)citesc vreunul din fragmente; nu există acțiune, există doar o realitate poetică permanentă. N-am să mă gudur să descriu filmări sacadate în alb-negru, ori culori palide apărute după anii ’50 – cred că oricine a înțeles deja spre ce latru.

    „Craii de Curtea-Veche” – ca roman în sine – a fost și rămâne – pentru mine – un fel de cataif: frumos, arătos, dulce – dar fără substanță.
    E ieftin să produci cărți despre sfârșitul unei epoci.
    E dificil să o descrii, cred eu.

    Fragmentele tale descriu o epocă diferită, contemporană în detalii dar nu în reacții.
    Senzațiile sunt cele vechi – poate există un „universalism” balcanic undeva, ascuns într-o pagină de wiki.

    Valoarea lor (a fragmentelor) constă nu în imitație, ci în preluare.
    Oricine poate să copieze – e dificil să preiei moștenirea cuiva și s-o continui, într-un fel nou. Oricine poate fi paznic la muzeu – șmecheria e să închizi muzeul și să pornești altceva – care să ajungă muzeu la rându’ ei.

    L-am menționat pe Matyla fiindcă e din aceeași generație – nu fiindcă a definit matematic frumusețea.

    Cred (cu convingere) că merită să aduni fragmentele – deși românii sunt cunoscuți pentru „Lasă băh… nu-i nimica… am produs la o bere… ce mare scofală” – tip de reacție.

    Cred (cu convingere) că există valoare reală… balcanică, dacă vrei, în fragmente.

    Cred (cu convingere) că ar fi dificil în extremis să combini fragmentele într-un întreg; ar fi ca și cum ai combina „Luceafărul” cu „Scrisoarea a III-a”.

    Cred (cu convingere) că fragmentele pot sta bine-mersi ca poezie în sine, într-un volumaș oarecare.

    ………………………

    Acuma.
    Eu sunt bleg, dar nu prost.
    Sunt conștient că orice autor tânjește după păreri de cititori.
    Așa e și normal să fie.

    Am încercat să exprim ce-am simțit eu, citind ce-ai scris tu.
    Fiind vorba de sentimente, iar eu având doar profesionala la bază… devine o muncă dificilă – să nu mai vorbesc de faptul că româneasca mea șchioapătă, eu nefiind român.

    Dar sper că am fost suficient de limpede, ca să se vază dîn tribune… că-mi place.

    Hacuma… s-auzim dîn sală.

  11. colector Says:

    subscriu, foarte putini au talentul lui mulli.

    ma enerveaza, recunosc.

  12. blegoo2 Says:

    @colector:

    Talent are și țiganii mei.
    Am și io, mare scofală.

    Poci să iau și io… cuvintele lui… propozițiile lui… și să amestec; o să iasă un kkat.

    Lui îi iese poezie, alea… chestii ‘nalte, deh. Te moaie… se face pele dă gâină, zic.

    Pla mea, unii e dăruiți.

    Ce mă inervează pă mine… e că el nu recunoaște.

  13. colector Says:

    tu ma inervezi si mai tare.

  14. blegoo2 Says:

    E-n firea mea, ce vrei?

  15. colector Says:

    coada.

  16. blegoo2 Says:

    Confuzionezi fizicu’ cu entelectu’.
    Chiar și așa… „urma scapă turma!”
    Coada… ca enstrument… e ceva de care voi românii v-ați lepădat – spre nenorocirea voastră dă azi – precum se și vede.
    BLEGOO (didactic): „Coada…(dând din coadă a lehamite): „da’ ce să mai helaborez, că n-am cu cine. O ai… ori n-o ai.”

  17. mulliganoglu Says:

    haolio, omagii da la dusmani (merci, blegule, pentru analiza & sinteza, m-am imbujorat; si tie, colectoare), nu mai am scapare

    merci, merci, …

  18. blegoo2 Says:

    Vezi… comentariul tău reprezintă fix chestia de care mă temeam: când e lăudat ori apreciat de altcineva… românu’ habordează stilul „Dar vaaaaii, da’ nu trebuia, e nimica tuată…” alea.

    Nu nene.
    Dacă (întâmplător ori intenționat) ai capacitatea de a trezi sentimente în străini – prin simpla însiruire de cuvinte (care aranjament îți aparține – unic la persoană) – nu-i cazul să te piși pe tine de emoție.
    Dimpotrivă, ia evaluarea așa cum a fost oferită.
    Cu sinceritate.
    Te uiți în oglindă și zici: „Sunt bun”.

    Problema cu autoevaluarea e că cere permanent o validare din streini.
    Problema cu românii… e că ei nu știu ce să facă atunci când obțin validarea – „avem valoare, ce facem cu ea?”

    Am să mai spun ceva – fiindcă părerea mea a fost (cum bine am decis) un simplu comentariu, nu o recenzie bășită și împopoțonată: io nu-s prieten cu colectoru’; nu-l cunosc (deși știu cine e), nu bem împreună, n-am conspirat ca să te ungem cu unt.

    Nu ne iese parale din asta.
    A fost… pentru mine, o validare la fel de importantă ca și pentru tine. Dacă și alții – etc. Dar!
    Suspectez că nu suntem singurii – nici unicii.
    De-a lungul timpului, ai primit destule acolade și încurajări – dacă mai era nevoie.

    Hacuma.

    Trebuie să știi că producția ta literară (aka – „fragmente” de care vorbeam) are capacitatea de a scoate oameni din modul normal de viață și a-i transpune într-un plan poetic.

    Nu-i ceva pe care îl are oricine.

    Tu îl ai.

    Am râs cu clăbuci la caterincile tale adresate unei scriitorese contemporane – nu contest! – dar vreau să reafirm că „fragmente” le sunt din altă ligă.

    Da, nu-s organizate, n-au un fir narativ recognoscibil… dar asta i s-a imputat lui Joyce, nu?
    Tu… din fericire… nu ești f’un epigon dă Joyce ori de Mateiu.

    Ori… asta-i valoarea de care vorbeam.

  19. blegoo2 Says:

    Hacuma… o să pun botu’ pă labe… și o să sper că sinceritatea mea comentaristică n-o să fie detrimentală sincerității tale poetice.

    Hașa să ne ajute… etc.
    Ham-ham-chelalau.

    (voci din sală): „Să dea cineva afară maidanezu’ dîn blog! Ce-i aici? Cenaclu, ori bătaie dă bajocură?”

  20. bingo Says:

    Mulli sa reactioneze asa cum crede careva (fie el si bleg dar destept :) ) ca ar fi bine sa reactioneze, duce la o compozitie oximoronica. N-o sa vedem asta.
    Evident, si eu ca si altii imi dau cu parerea aici acoperit de ceva vechi compatibilitati. In virtutea careia zic ca asa cum reactioneaza acest mare poet contemporan fragmentat e perfect si armonic cu natura extrem de inefabila a dânsului. :)
    Ba, as zice ca deja imbujorarea aceea e mult peste ce il lasa indeobste lăuntrea lui sa scoata pe scenă.
    (paranteza prozaica dar nostalgica : imi amintesc bine strada Cameliei, cu micile dughene coooperativ-mestesugaresti..pe-acolo aproape zilnic intram in Piata Matache venind dinspre Stefan Furtuna, nu de la actualele asezaminte culturale, nu.. si indreptandu-ma spre Polizu. Vremi.)

  21. mulliganoglu Says:

    tenkyu
    tenkyu berimachu
    berimachuuu

    multumim-multumim-multumim-multumiiim

    merciii
    talebaxtale

    merciiivapup

    danke
    dankedankedankedankedanke

    spaciba

    gratias
    gratias senioro

  22. blegoo2 Says:

    Deci… cât timp o să-ți mai bați joc de talentu’ tău și de cititori… ‘nainte să publici cevașilea?
    („Quo usque tandem abutere, Mulliganoglu, patientia nostra?…”)

    Vrem HALC… pardon, CARTEA vreau să zic!
    Nu mai ne ademeni tu cu felioare dă șuncă tăiată subțire… vrem tot PORCU’ gătit, tranșat, cârnați, jumări, afumături, tutalegu.
    Cică dom’ Profexxor o să vină cu lichide la damigeană – aca, prefață dă volum.
    Nu-s sigur, da’ e posibil ca dom’ Doctor să împricineze postfața.

    Io, ca-ntotdeauna, o să fac zgomot de fundal, lătrături, alea.

  23. mulliganoglu Says:

    da’ ce-ti pare privat, blegule?! totul e public!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: