casele noi, după Beberezu

stă pe bancă, în staţia de 122. în plin soare. trage dintr-o silva blondă. pare că nu e obişnuit să bea din cutie, se tot uită la cheia nesmulsă. Puma GV Special, nişte Rifle prespălaţi, tricou Culture Beat: BU-LĂU

am fost la tovarăşul ăsta al meu, adică la soră-sa, la cumnată-su-aici, în Cartierul Latin. aşa e acum, 3 blocuri şi e cartier. Micul Paris. l-am cunoscut când eram în cercetări, pe Capitală. ne-am mai întâlnit la Craiova, am stat împreună pe cameră şi ne-am înţeles bine, ne-am ajutat. bine, ne-a legat şi faptul că ne place cu pieile roşii, Vestul Sălbatic, astea. ne gândeam cum ar fi să fim Ol Şorhend sau Vinetu şi ce-am face noi dacă am fi legaţi la stâlpul infamiei şi cum am evada. şi Jul Vern imi place, mai ales Căpitan la cincisprezece ani.

înainte aici era câmp, nici hoţii nu-l călcau. nou, materiale noi, performante. dar culorile sunt urâte. bine, nici griul ăla. totul nou, nici un copac, ceva, nici n-ar avea unde în înghesuiala asta. la atâta câmp tu te înghesoi aşa! blocuri fără ceva, aşa, fără să-ţi dea un sentiment uman, ceva cald. aici încă n-au trăit oameni, n-au murit oameni… de iubit s-or mai fi iubit :) sunt materiale noi, bune izolatoare şi, totuşi, simţi frigul ăsta (afară sunt 43 °C la umbră), frigul ăsta de care nu scapi cu termopan şi aer condiţionat

am locuit împreună cu părinţii mei pe frumoasa stradă a Nuferilor, într-un apartament confortabil, la intersecţia cu Victoriei. am fost un copil aş putea spune liniştit, cu oarecare spirit independent datorită faptului ca tatăl meu făcea multe deplasări prin ţară şi străinătate, CAER-ul, fiind de profesie merceolog. mama casnică. da, de la Mercur, culoarea purpuriu. mi-a plăcut să studiez despre zei, da, mitologia, foarte mult. nu, la şcoală nu-mi plăcea nimic, poate geografia, dar nu cum o preda tovarăşa Roşu, directoarea care mi-a dat o palmă pentru că am îndrăznit să protestez că ne-au pus să cărăm hârtia şi sticla strânsă în magazia şcolii când aia de la colectare stăteau la fumat. mi-au plăcut mult călătoriile, prin ţară, dar şi pe meleaguri străine, mai mult pe la vecini, uneori printre baxuri de ţigări :) mergea bine imediat după revoluţie când erau puţine privatizări, lumea nu era obişnuită cu produsele capitaliste, vindea omul din casă pentru ceva bun. eu atât ştiam: 750=125×6

e greu, e tare greu să stai singur pă blocurilea astea noi, să n-ai şi tu aşa… un sentiment ca trăieşti într-un loc în care a mai trăit cineva

nu, nu mă aşteaptă nimeni, nu mai am pe nimeni. ea s-a recăsătorit, plecat, Canada, nu ştiu. am cerut-o cu un inel cu safir, era o melodie pe atunci. era dintr-o familie bună, educată, cânta la pian. pură, a fost domnişoră, am iubit-o. şi acum, la televizor sau aşa, nu ştiu, într-o revistă sau pe stradă mă uit numai la femei cu părul arămiu cum se spune şi să aibă degete lungi. deşi aş putea să spun din experienţa mea că nu acesta este idealul meu de femeie. experienţa mea făcută cu interesul lor, aventuri, nebunii. tot astea cu şcoală să-ţi frece audibili până leşini, să te lucreze, să aşa. dar nu le poţi lua de nevastă. cum ar fi să-ţi pupe una ca asta copii? le recunoşti după cicatrici, cute, sunt mai musculoase, aşa. ca-n pârnaie: dacă n-ai semne, e mai bine să-ţi faci. te iei puţin cu lama; dacă bagi şi mizerie, se infectează şi stai pă infirmerie, da’ nu prea mult, că te ia hoţii dă sifon şi te arde la bostan. acu’ depinde şi dă statusu’ tău pă penitenciaru’ respectiv, dă respectu’ dă pedeapsă, mai multe la care se uită hoţu’. afară e afară.

parcă pe vremea lu’ ceauşescu veneau mai des (intervalul de succedare pt. 122 e de 25 min. duminica, între 13 – 18). da, acum sunt condiţii, aer condiţionat, scaune ca lumea. nu prea mi le mai amintesc pe alea, îmi cumpărasem o dacie, ultramarin, erau făcute special pentru unguri. conduceam fără permis, mă ştiau toţi miliţenii. ia şi matale un kilogram de boabe atent selecţionate, Golden. numai Jakobs. original, nu ca acuma. fumez malboro şi nu e malboro ăla. nici măcar leme nu e. e ceva slab de tot, calitate inferioară. vikend, nu ştiu. s-au dus toate, s-a dus şi viaţa mea.

25 răspunsuri to “casele noi, după Beberezu”

  1. penistocles Says:

    http://www.okazii.ro/comunitati/okazia-lui/beberezu.html

    merceolog serios. recomand tuturor.

  2. we Says:

    f. misto. nu cred ca am mai citit ceva asemanator ca stil et al.

    te contrazic: te asteapta miusette. si nu numai.
    :)

  3. mulliganoglu Says:

    tocmai am recitit Vietasii… si mi s-a parut la fel de proaspata ca prima data. de fapt, intr-o saptamana am citit-o de fo 4 ori. e minunata.

    decat sa scriu recenziii cu poza in dreapta si povestit cartea si impresii, dupa cum am vazut ca fac globonienii culturali (si, oricum, nici nu-s in stare, n-am mintea lor organizata de lecturi clasice si muzica buna si concerte misto), am zis s-o ard nitel ca Barcila, cu ceva blasfemie la Pantazi si o tusa tandra la Begbie in Porno.

  4. we Says:

    am inceput-o doar.
    poti pune poza in stanga:)

    cine e barcila?

  5. mulliganoglu Says:

    Barcila e un mesevist (=munca silnica pe viata)

  6. mulliganoglu Says:

    poza in stanga, pardon

  7. mulliganoglu Says:

    miuzet m-asteapta, moarta, s-o frec in bulan
    +++

  8. impricinatul Says:

    mishteaux!!!!!!
    bazat si super!

  9. lilja Says:

    auăleu du-te dracu’ m-a luat depresia citind asta

  10. mulliganoglu Says:

    merci, merci!

  11. mulliganoglu Says:

    si unde e vina mea aici?!

  12. reviu Says:

    e misto dar nu prea adica ca stil ma inerveaza ca sare brusc dar e ku bila neagra cea ce ca literatura e de bine punct e greu sa fi zero ironic nu sare o virgula acolo intrebare incace va da lasa

  13. reviu Says:

    am fost prea dur

  14. mulliganoglu Says:

    deci?

  15. reviu Says:

    vrei sa scriu continuarea?

  16. mulliganoglu Says:

    da, Scrietot

  17. reviu Says:

    Statura mea mica si tenul aramiu, adica mai lucios, dar nu mat de tigan crescut in groapa la glina. Mama a fost primarita la Ghervaselu, tot scunda si vioaie, tata avea aluna aia mare pe maxilar, dar in rest barbat atractiv, cu ochii migdalati, profil elegant taiat, cam taran el si scund, dar nu se baga de seama in fluuviul de zilieri care agasa orasul. Am fugit de trei ori de acasa In scoala generala, o data m-a luat militia din gara Adjud care n-avea nicio banca, desi era cat notre dam-ul. Ca sa fac o parantula, acum, cand rad niste fete bete cu un ras prea bogat (afara din fereastra de la bloc, GEN), imi amintesc la megafon cum anunta trenurile crainicul din Adjud: TRIENUL ACȘIELĂRAT 243 SĂ CARA IN STAȚIE LA LINIA TRIEI. Am fost si in ferentari, cand erau noroaie mari, nu ca acum. Am vazut om intreg, la peste un metru 80 care s-a inecat in noroi in ferentari, dar cumva spre cimitirul de la capatul tramvaiului 4, la zețarilor. O altă fugă de acasa ( gata cu diacriticile, ca e in direct) am intreprins-o la munca, sperand ca voi gasi o viata alternativa in campul socialist. Am lucrat la ferma timp de trei luni fara sa ma intrebe nimeni cum ma cheama, dar am fugit cu o fata in ziua de salariu. Femeile erau creative acolo, faceau penisuri din castraveti, frumos ciopliti, cm de 14 centimetri. Utilizate, obiectele capatau o aura imposibil de descris.
    Nu stiu, ca sa sar peste cateva capitole, ca doar nu sunt hans solo, cum m-am insurat, desi despartirea e bine conturata in textul de mai sus. Saream si pe scara de la camin, din U, din A, din B sau D, din Tranzit, Fundeni sau Tei, din 6 martie ori Belvedere. Spre deosebire de tovarasa Rosu din scoala, chiar am intalnit profesori, dar si aurolaci, de mare valoare. i-am admirat, dar nu am ajuns departe. Am ajuns foarte aproape, spre rusinea mea, dar nu mi-e rusine. Caci, asa cum spunea si antivorbitorul meu, asa s-au dus toate (chiar si Adi care facea minuni cu mierea de albine!).

  18. mulliganoglu Says:

    da, vad ca nu te-ai dus prea departe de tine insuti, dar timpul inca-si deapana fuiorul

    vorba unui vietas: „omul, pliculet de ceai, scoate culoare. da-i rabdare”

  19. capricornk13 Says:

    foarte mişto, mulli;
    da Compunerea ai terminat-o?

  20. mulliganoglu Says:

    merci, capri!

    n-am mai scris nimic la ia de la inceputul vacantei mari cand am prezentat in prima, si singura, parte o descriere a cadrului de desfasurare a actiunii, a ulitei copilariei, cu elemente de arhitectura si observatii asupra florei si faunei umane. tu?

  21. we Says:

    e f. misto asta. apa in puscarie mai va calda. asa ca pana sa faci un ceai din apa rece, incet-incet, rabdare mare.

  22. mulliganoglu Says:

    au ei niste rezistente, dar sunt interzise

    (un mesevist a reusit sa faca alcool din cartofi, e o adevarata lucrare stiintifica in cartea aia, geniala )

  23. ninja girl Says:

    @reviu

    scrii neautentic, sa stii. si anume amesteci dialectele.

    in ce dialect vrei sa fie fraza:

    „TRIENUL ACȘIELĂRAT 243 SĂ CARA IN STAȚIE LA LINIA TRIEI”

  24. capricornk13 Says:

    io sunt praf cu Compunerea, cred ca-mi iau un 3 pe 15 septembrie
    ispasesc, ispasesc, pe aici pe unde si-a varsat sudoarea iobagu transilvan

  25. mulliganoglu Says:

    vezi ca s-a mai prelungit putin. puscaria incepe pe 17, deci ai putea sa bagi ceva de 1 5. dar si 3 e o nota frumoasa, are ceva mistic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: