transformari de culoare

verde si aur. RC zice ca aceste culori, in care sunt inmuiate si vesmintele Crailor din icoana celui mai frumos vis, ar fi culorile ordinului de Malta. deghizate. rosu & argint → verde & aur. reactia alchimica e cu ramuri. RC pleaca de la numele vechi al smaltului heraldic verde, sinople, care ar contine o ambiguitate primara, acest cuvant definind „cand culoarea verde, cand culoarea rosie” (ca referinta da Traite complet de la science du blason…, lucrare a carei copie, excelenta, se gaseste la archive.org; zicerea ar fi gasita de un altul intr-un manuscris de la 1400, adica o fabulatie ca si capetele de mauri de pe scutul Valahiei; tot in acest tratat se enunta si altele ca fiind adevaruri universale, ele fiind, in cel mai bun caz, valabile numai pentru armorialul francez. dar sa nu insistam). daca sinople e cand verde, cand rosu, atunci care mai e rostul lui gueules?! oricum, chestia e interesanta, mai ales ca abia in 1893 Franklin a avansat teoria filogenetica a vederii colorate (care ar fi fost initial bicromatica, cu perceperea galbenului si albastrului, ca ulterior aparatul specializat in perceptia undelor lungi – galben – sa se desparta in doua, unul cu sensibilitate maxima pentru lumina verde, celalalt pentru rosie). considerand oroarea lui Mateiu pentru arhaizarea gratuita a limbajului heraldic (o spune raspicat in introducerea studiului asupra stemei Brankovanilor; in plus, in blazonarea armelor sale foloseste vert in loc de sinople, flamura sa fiind „coupe vert sur jaune”), acestei ramuri a reactiei ii asociez un coeficient infinit mic.

mai departe RC numeste verdele „un rosu disimulat care a fost si este culoarea consacrata a rozicrucienilor”. n-am inteles care e culoarea consacrata a rozicrucienilor: verde sau rosu? mai comite niste enormitati, cica verde & aur, in aceasta insotire, ar fi culori heraldice repudiate, ca aduc ghinion. poate si boli. de unde le scoate?! apoi zice ca ordinul de Malta ar fi avut o legatura „extrem de directa” cu aceste „repudiate culori”, verde si aur”. iata cum: prin unirea Ordinului de Malta cu cel al Cavalerilor Ospitalieri ai Sf. Lazar de la Ierusalim, acesta din urma avand (chiar are) culoarea verde. la un anume timp de la unire celor doua ordine, mixtura ajunge sa fie guvernata numai de ioaniti care pastreaza totusi aceasta culoare, verde, pentru livrea. deci ioanitii raman in final cu rosu si verde (care ar fi aceeasi culoare dupa RC). si argintul, despre care RC nu sufla o vorba. dar aurul, unde e aurul? pai aurul e la lazariti, care se reformeaza ca ordin laic din 1772 si-si orneaza crucea verde, in 8 colturi, cu aur. deci aurul nu e la maltezi. da’ cum au fost candva in devalmasie a culorilor…biiine. mai departe aflam ca Masoneria de Rit Scotian Antic si Acceptat (MRSAA) „a imprumutat culorile sinople si aur pentru gradul 15, de Cavaler de Orient”. foarte frumos, bravo lor! si ce legatura are asta cu gradul 18, de Cavaler de Roza-Cruce, gradul sugerat in ex libris-ul lui Mateiu, „EqvOSIoannisHierosol”? pai cica legatura ar fi ca cele „doua culori consacrate ale Ordinului Cavalerilor de Malta, rosul (gueules) si negrul (sable) au fost imprumutate de Masoneria Scotiana si definesc astazi gradul 18, de Cavaler de Roza-Cruce”, doar rosul e verde deghizat. hm! poate ca nu, chestia nu e simetrica, adica sinople poate fi rosu, dar gueules nu poate fi verde. deci nici o legatura?! oricum, ioanitii s-au mai pricopsit cu o tinctura: negru. gata! stop joc! ca sarim de la verde la rosu, de la 15 la 18, ca dam cu bidineaua peste argint sa iasa galben, ca alea, inteleg. dar sa nu stii culorile ordinelor e prea de tot. deci ori suntem heralzi ori nu mai suntem.

sa lamurim:
– templierii: rosu, argint si negru
– ioanitii: argint si rosu
– lazaritii: verde si argint
– teutonii: aur(!) si negru.
combinand metalele si culorile acestor ordine putem reproduce majoritatea armorialelor (mai putin al Frantei, inmuiat in azur – dar se va gasi vreo limba, cum e japoneza, in care pentru verde si albastru se foloseste acelasi cuvant).

RC incheie capitolul cu o alta gogomanie: Mateiu ar fi crezut ca Ordinul de Malta ar fi avut o ramura ortodoxa, cu sediul in Rusia, de unde trage concluzia ca Mateiu nu a fost Cavaler de Malta, dar ca „putea intalni colanul si crucea malteza ventilandu-se prin lojile masonice [S.N., mm] pe care le frecventa”. iar lui RC i se ventileaza metalele si vopselele pana vede aur si verde. deci nu! greseala e a lui Vasile Lovinescu (pe care RC il tot baloneaza):

Ordinul de Malta s-a impamantenit in Rusia, tarul Paul I fiind marele magistru legitim ales de capitul si desemnat de ultimul Mare Maestru, Ferdinand de Hompesch

Mateiu
Tentativa de a rasadi Ordinul de Malta in Rusia ortodoxa da gres.

izvorul culorilor mateine e altul: armele Imperiului de Rasarit.

Etichete: , , , , , ,

13 răspunsuri to “transformari de culoare”

  1. valeria Says:

    exhaustic egal ( de cele mai multe ori ) plictisitor

  2. valeria Says:

    *exhaustiv

  3. mulliganoglu Says:

    nu incercam, in primul rand, sa distrez (am strecurat si glumite pt. martiri)

  4. valeria Says:

    :) n-ai simtul umorului , ceea ce grav pentru oricine , nu doar pentru un tanar in lumea in care traim .

    cand cineva apara in asemenea masura un text bunut , dar nu exceptional , cititorii , recte eu , au o problema :))

    peace , man !

  5. mulliganoglu Says:

    cine ce text apara?! nu inteleg.

  6. gg Says:

    poate ne povestesti si despre asta,candva,cand va vrea domnia ta.

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Morm%C3%A2ntul_princiar_din_Biserica_Domneasc%C4%83,_Curtea_de_Arge%C8%99

    hehe,verde si aur!radu negru may be back in town?!

  7. we Says:

    @m, pt. mine e f. complicat textul asta. tre sa citesc imens ca sa ma prind de ce ai scris.

  8. mulliganoglu Says:

    pai chiar vreau sa inchei comentariile, plictisitoare si lipsite de umor, la stema de asumptiune a lui Mateiu cu cateva vorbe despre aceasta stema, tot de asumptiune si tot de aur si verde, a Basarabilor (creata, desigur, dupa batalia de la Posada). si, cum spuneam, despre stema Imperiului de Rasarit.

  9. mulliganoglu Says:

    imi pare ca l-am complicat eu inutil. poate ca e mai bine sa dau textul original al lui Radu Cernatescu care ventileaza informatii si culori sa-i iasa teza: gri spre alb.

    http://www.poezie.ro/index.php/essay/13899623/index.html

    Dar să zăbovim o clipă la conotaţiile heraldice ale acestor două culori, „verde şi aur“, care vin să ilustreze aici temeinicele cunoştinţe de heraldică ale lui Mateiu. În arta heraldicii, culoarea verde (numită sinople, după oraşul cu acelaşi nume din Asia Mică), se evită a se alătura galbenului (or), această combinaţie simbolizând un destin nefast şi funest. În primul rând pentru că sinople este cea mai puţin uzitată culoare din armoariile occidentale (fiind considerată culoarea necredincioşilor), dar şi pentru că este o culoare amfibologică, sinople definind iniţial culoarea roşie. O spune abatele Ménestrier, care relatează că într-un manuscris din anul 1400, aflat în posesia sa, încă se spunea că: Synoplum utrumque venu de urbe Synopli, et est bonum; aliud viride, aliud rubicundum. Viride Synoplum seu synopum dicitur Paphlagonicus tonos, et rubicundum vocatur Hamatites Paphlagonica.
    Să reţinem, deci, un disimulat roşu, care a fost şi este culoarea consacrată a rozicrucienilor, dar şi a cavalerilor de Malta. Aceşti, „cavaleri-călugări din tagma Sfântului Ioan de Ierusalim, zişi de Malta“, cum îi numeşte Mateiu pe Cavalerii de Malta, au avut cândva o legătură extrem de directă cu repudiatele culori heraldice, verde şi aur. Astfel, prin bula papală din 1489 a papei Inocent al VIII-lea, Ordinul Cavalerilor Sf. Ioan de Ierusalim, viitori Cavaleri de Malta, a fost unit cu cel al Cavalerilor Hospitalieri ai Sf. Lazăr de Ierusalim, care avea ca şi culoare distinctivă verdele. După o jumătate de secol de coabitare, ordinul bicefal rezultat a ajuns la 1557 să fie guvernat doar de Marii Maeştri ai Sf. Ioan de Ierusalim, care şi-au rezervat culoarea verde doar pentru marea ţinută de paradă (culoare de livrea). Apartenenţa la două ordine obliga însă cavalerii să poarte însemnele ambelor confrerii, aşa s-a născut mai puţin ştiuta „cruce verde malteză“ (1578), rezultată din suprapunerea pe crucea albă în opt colţuri a ioaniţilor, a crucii verzi a Sf. Lazăr. Ulterior, această cruce sinople în opt colţuri, ornată cu aur, a rămas până astăzi însemnul heraldic al Ordinului Cavalerilor Hospitalieri ai Sf. Lazăr de Ierusalim, ordin laic (din 1772), în vreme ce Cavalerii de Malta s-au ales cu culoarea (tincture) verde (sinople) care este şi astăzi pe stema ordinului.
    Masoneria de Rit Scoţian Antic şi Acceptat a împrumutat culorile sinople şi aur, la gradul 15, de Cavaler de Orient. În România, mai aproape de vremea în care Mateiu îşi scria romanul, unul dintre membrii Ordinului Cavalerilor Hospitalieri ai Sf. Lazăr de Ierusalim a fost prinţul Ioan Gr. Ghica, fiul ultimului principe al Moldovei. Însă despre familia Ghiculeştilor (ale cărei armoarii au de atunci un scut heraldic cu câmp verde) vom mai avea ocazia să revenim…
    Toată această disimulare heraldică a culorilor sinople şi aur o cunoştea şi Mateiu. În articolul În chestia unei aberaţii…, prilejuit de deschiderea la Bucureşti în 1932 a primei legaţii a Ordinului maltez în România, prin grija lui Carol al II-lea, care era bail-onorar şi Mare-Cruce al Ordinului Cavalerilor de Malta, găsim un Mateiu bun cunoscător nu doar al istoriei şi organizării Ordinului Cavalerilor Sf. Ioan de Ierusalim, zis de Malta, dar şi a heraldicii lui. Aici, Mateiu arată că, pe lângă „clasa regulată de cavaleri-călugări-profeşi“, s-a adăugat „cam prin secolul al XVII-lea o alta laică şi mixtă, de diferite grade, neavând comun cu profeşii decât portul frumoaselor însemne, la cari s-a adăogat pentru bărbaţi şi o nu mai puţin frumoasă uniformă“.
    Continuând aceste note heraldice, să mai spunem doar că cele două culori consacrate Ordinului Cavalerilor de Malta, roşul (gueules) şi negrul (sable), au fost împrumutate de Masoneria scoţiană şi definesc până astăzi gradul 18, de Cavaler Roza-Cruce.
    În această lumină, misteriosul ex libris al autorului Crailor…, în care Mateiu se autointitula „Matthaeus Ioan Caragiale Eqv(ites) O(rdo) S(ancti) Ioannis Hierosol(ymitani)“, adică: Cavaler al Ordinului Sfântului Ioan de Ierusalim, nu ne mai pare doar o mistificare, un produs al unei minţi înfierbântate de himere nobiliare, aşa cum s-a tot spus până azi, ci poate ascunde o îndelungată cercetare şi o deghizată cunoaştere a gradului 18 masonic, cel atât de îndatorat ordinului cruciat al Sf. Ioan de Ierusalim…
    În anul 1913, Marele Duce Alexandru al Rusiei a fost ales cel de al 71-lea Mare Maestru al Ordinului Cavalerilor de Malta. Acest lucru, coroborat cu titulatura de pe patentele Cavalerilor de Malta, care declarau ordinul „In Tutela Canonica Ecclesiae Sanctae Orthodoxae“ l-au putut face pe Mateiu să comită eroarea de a crede încă în existenţa unei ramuri ortodoxe a ordinului în vremea sa, cu sediul în Rusia. Aceasta nu mai exista însă (legal) din 1879, când Papa Leon al XIII-lea a readus în catolicism Ordinul Militar Suveran al Cavalerilor de Malta, singurul oficial recunoscut şi astăzi. Eroarea aceasta ne spune însă că Mateiu nu a fost Cavaler de Malta, dar el putea întâlni colanul şi crucea malteză la care visa în lojele masonice.

  10. lascaris Says:

    Ca si in heraldica si in alchimie culorile au o semnificatie aparte. Cea mai puternica combinatie, zic eu, ar fi rosu si aur. Rosul este culoarea ultimei faze din opera magna, cand s-ar obtine piatra filosofala. Iar aurul reprezinta starea superioara pe care sufletul uman o poate atinge.

  11. mulliganoglu Says:

    alchimic, da.

    numai ca aici mi se pare o problema strict heraldica. demonstratia lui Cernatescu (ca in culorile scutului Mateiu a cuprins Ordinul de Malta) mi se pare total gresita. in primul rand ca Ordinul de Malta are alte culori (sar peste chestia cu sinoapla care e ba rosie, ba verde). in al doilea rand ca stim de la ce a pornit Mateiu. eu banuiesc si o semnificatie mai adanca. bag un post mai incolo.

    P.S.
    Litovoi, voivodul de la dreapta Oltului, avea ca stema un scut fasciat in rosu si aur (mostenit, probabil, de la imperiul vlah-bulgar)

  12. lascaris Says:

    interesant, nu stiam.

  13. Stii sa raspunzi corect? Mai gandeste-te! Rezolvari care te lasa masca | Ultimele Stiri din Romania Says:

    […] transformari de culoare « Saboteur […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: