barbarizme

se poate orice, dar nu oricum. nu sunt sigur ca Braque a spus-o. oricum, se aplica foarte bine studiului asupra decadentei mateine emanat de la mitchievici angelo (ce nume!)
+ca s-ar inscrie in critica manierei icereului: bagat citate alandala, mai mult fara legatura cu subiectul, daca se poate din autori cat mai obscuri, numai pentru a snoba bizonul cascator de bot.

daca as cazni o comparatie stilistica, fiind la indemana, as pune in oglinda stilul brancovenesc, acest stralucit melanj care prin decoratiunile coloanelor aminteste maiestuozitatea Codrilor Vlasiei. dar cum am avut norocul unor asfintituri linistite in loggia palatului mare de la Mogosoaia, ar fi tradare fata de mine si fata de Scriptura Marelui Mateiu. nimic in purpura lor care sa aminteasca de faradelegile acelei vite ridicate din turburul apelor repezite. pare ca si recea tenta a pietrei se inmoaie in tinctura amestecului de rosu si galben. cum lingoarea bengaleza nu ne-a atins, inca, desi o studiem si-i gustam volutele, vom cauta reflexia mateina in tusul negru, uscat sau in ape subtiri, inchipuind inclestari intre animale fabuloase, aripi de fluturi amazonieni sau filtrul de dragoste amestecat in cuhnia tigancii care scalda in sangele-i negru si vite de preoteasa druida, filtru turnat in sipul verzui de sticla groasa, cinzeaca kirei Didina. deci haiga ar fi arta cea mai apropiata de scriptura mateina, si asta numai intr-o lume harpagonica, fara resturi, dupa croiul teribilei Campignano. cum acesta, vidul zen-buddhist, curatenia hartiei de Nihon e fieful seniorului Sen no Rikyū, ne vom abtine. dar negrul este al Valahiei. si verdele. darul intunecat nu comporta reflexii, nici macar venetiene, iar emisia sa nu poate fi reprodusa in laborator. deci cum poate fi perceput? poate cu un organ osebit care se dezvolta in constitutii particulare.

revenind asupra chestiunii, cred ca se poate pe doua cai, ambele implicand smerenia: pe notele antifoniilor Profetului sau insemnarile modeste a la M.Calinescu. extremala acestor functionale nu se poate samsari.

altfel cadem in urechisme horia brenciu gen, vorba maestrului Pamfil.

precum in cazul de discutat, mitchievici si studiul sau de debut (imi pare c-a fost premiat chiar- firesque). fiecare pagina cu greseli, obositoare, de ortografie sau frazare. intortocheri natangi, chin neapretat intrerupt de nepasari bengaleze, plastecate. amestec voit pedant de autori semicelebri, cat sa fie gasiti intr-o biblioteca municipala. haos total, nici un fir nu leaga paginile, paragrafele, frazele, cuvintele. lucrare de mantuiala, cu standard fizic (numarul de pagini si intinderea bibliografica, probabil), de otelarie, de inginerie culturala, + papillon , careia ii lipseste tivitura in albastru sovietic pentru a-si inalta starvul spoutnique. hai siktir!

Etichete: ,

2 răspunsuri to “barbarizme”

  1. Zaza Says:

    Oh, mais absolument: mă încântă puseele astea de otravă, cred că i-ar fi plăcut, serios.

    Cât despre Mitchievici, ce să mai zic: un om care-l citează pe des Esseintes dintr-o ediţie americană a lui Huysmans e un căcăcios, excusez du peu.

  2. mulliganoglu Says:

    of, cum n-am pana Popescului Radu sa-i osandesc p-acesti carutasi ai spiritului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: