carti pierdute. o carte gasita

carti pierdute

cea mai grea lovitura: Beckett, Proza– Ed. Univers. cand am cumparat-o eram atat de sarac incat achizitia a fost un sacrificiu. dar nu m-am tocmit cu anticarul (o bestie), i-am platit, zambind, de 4x pretul real. proza irlandezului e magnifica, merita chiar si o donatie de sange (am oroare de seringi). la prima lectura (eram in liceu) Molloy mi-a parut atat de originala incat am crezut ca Autorul n-a citit nici o carte- impresia aceea nu s-a sters nici acum. nu stiam mai nimic despre Beckett, doar ca fusese combinat cu fiica Irlandezului (barfe de la ochelaristi). desi Ungaretti e un mare poet, parerea lui despre Beckett e gresita si m-a mahnit profund atitudinea sa, irlandezul nici macar n-a participat la innobelizare, i se rupea de slava nealeasa. sa lasam.

apoi culegerea de texte ale lui I.X.U. nu mai scriu altceva, urlu, voi nu ma auziti

o editie bibliofila Ion Barbu, lucrare de mare eleganta (acum e o avere, nu mi-o permit)

poezia lui Fundoianu in saracia aia bpt, doo volume, o carte mult iubita, decorata cu peisaje rurale din Herta, dupa imaginatie

o Sfanta Scriptura a bunicului, cadou regal, Manastirea Dealu. o mare realizare artistica (exceptand sublinierile cu crayonul kimique ale unei bestii sectante, „tremuriciul”, care sper ca e linsa da limbili Gheenei)

astea asa… fara inventar (mi-e si groaza sa-l fac)

gasite: Fizionomii decadente, A.Mitchievici. in sfarsit. astazi, pa Magheru, din plezneala.
am tot cautat-o. innebunit. la sugestia ZaZei, pe Dorobanti, in vinerea mare. n-o aveau, data retur, nu se vindea. acolo se vand numai carti de la $100-n sus, enciclopedii ilustrate gen. intra o frumusete, aer de borffette, nu-i statea rau putorii. bateau clopotele la o biserica in apropiere, patimile, astea. animala se precipita, ca o vulturita asupra libraresei: „aveti Prohodul?”. in fapt n-o vedeam, intai am auzit vocea blonda si-am dorit-o. avea ceva obscen, de floare carnivora grasa, o vibratie la nivelul undei portante in glasul auriu. abuzand de Borges, un viciu al formei extrem. dorinta pura, fara fluide, cristalizata. prima data, poate ultima, cand am vazut canibalul din mine. sau vampirul. auriul vocii, al pielii, sanatatea ei, mi-ar fi lungit viata cu 10 ani cel putin. sa nu uitam sfatul lui Pasadia: avem nevoie de timp.

am cautat si V.Lovinescu. intr-un singur loc a avut. anticarul (e o ea, dar…) mi-a zis ca vine cineva (?!) la doo zile si cumpara tot ce apare de V.Lovinescu. poate se indura ZaZa de noi.

Etichete: , , ,

6 răspunsuri to “carti pierdute. o carte gasita”

  1. kyoko Says:

    timp in care. Pantazi conquereaza.

  2. Zaza Says:

    Bof. Să mă-ntorc din Balcani. Adică sâmbătă mă apuc de scanat.

  3. Mulliganoglu Says:

    asteptam cu-nfrigurare (nu-mi place introducerea la ‘Fizionomii decadente’)

  4. Zaza Says:

    Mă-ndur. Fizionomii decadente e absolut nulă.

    Am găsit şi eu cartea lui Silvan Ionescu, la Minerva pe Calea V. Şi cu toate că m-a fript, am luat-o acasă.

  5. roland Says:

    Ce cate a lui Vasile Lovinescu nu ai tu? Raspunde-mi pe mail daca vrei…

  6. mulliganoglu Says:

    „Al patrulea hagialac”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: