din ‘uriasul cort tiganesc’

din margine de Bucuresti, in luna lui Florar

citind-o pe ZaZa, mi-am amintit de scrisele unuia care rasfoise, probabil, un manual rusofil (oroare! ce natie barbara!) de istorie in care se arata uratenia si neajunsul costumului oriental, precum si castigul prin legatura de gat si economia harpagonica la stofa/calitate. pentru adevar si frumusete: lucrurile stau pe dos. demonstratia e simpla pentru cei cu simtul frumosului: pe coperta IV a lucrarii „Moda si societate urbana” de A.-S. Ionescu, autorul s-a fotografiat in doua porturi, de la 1805 si de la 1899. comentati voi.

de fapt, vreau sa vorbesc, ajutandu-ma de sticla maritoare a lui Pantazi, despre mahala, acel cartier turcesc la mijloc de rau si bun, nu dincolo de acestea, inaltimile alpilor bavarezi nefiind pentru spiritele trandave ale Baraganului (=furtuna de zapada). ca sa clarificam: mahalaua, in sensul actual, e Piata Unirii.

să iegzistă multe ramasite ale acelor adunari atat de dragi unui navigator. am observat extensii prin Berceni, in niste blocuri de pe langa spitalul ala cu drogati. altele prin Giulesti. dupa cum unii stiu de la conu’ Paleologu, nu-s locuri usor de penetrat. daca nu esti introdus, prin tatonari e aproape imposibil. pescuitul, printre toate celelalte bucurii, mi-a adus-o si pe asta, de a cunoaste mahalaua turceasca si de a fi acceptat in ea. zona: Soseaua Alexandriei. forma de organizare: complicata, pe clanuri, dar si dupa ocupatii. n-am studii de sociologie, asa ca bag dupa pricepere: mahalagii pe care am avut cinstea sa-i cunosc se grupau in jurul unui brigadier silvic, divortat, cu doi copii. ceilalti erau: o familie de lautari (un copil handy), un maistru militar cu sotie casnica (doi copii foarte reusiti, o incantare) si una de bucatari (un copil infiat, cuminte si bine educat). in afara de pescuit, ce-i tinea impreuna erau si niste combinatii cu lemne care nu m-au interesat. in genere, de trei, patru ori pe saptamana mancau impreuna in curtea unuia dintre ei. in toata mizeria/praful/desertul de la vest de Rahova, curtile lor sunt niste oaze din care nu lipsesc boltile de vita-de-vie. desi familisti, sunt keflii (ponderea celor care lucreaza in industria distractiilor fiind de 50%). copii sunt rasfatati si independenti, nascuti din oameni liberi si de bune moravuri. mananca la masa cu cei mari si sunt incurajati sa-si exprime opiniile. toate viciile sunt tolerate si abordate cu intelegere. cand atmosfera se incinge, pentru cei fara femei sunt aduse tiganci de prin zona Curtea de Arges. intr-o atmosfera calda, de dragoste si prietenie.

la un tovaras drag, conu’ Fanica, care s-a grabit la examenul suprem, am petrecut o saptamana intr-un porumbar cu vin „capsunica”, bucati „de la cazan”, castroane imense cu floricele si sirop de visine. eram fo 6 karalii crapari, adica lenesi; eu singur fiind tradatorul care nu refuza un pescuit pe rau.

zaceri zile si nopti in livada de visini a lu’ Goldeanu (padurarul).

natura mea vicioasa in aceste prietesuguri este intrecuta numai de setea, de lup de mare, a lui Shary.

dupa cate inteleg, lumea asta se destrama usor, ca un vis de dup-amiaza. insulele de verdeata sunt inghitite de „systematizare”. mamaliga n-o mai facem la plita, ci o cumparam de la gipo. doar conu’ Fanica mai avea bete din bambus. mai sunt tiganci care vand maline? si cine mai stie sa faca o malinata?

ca orice mare poem, Craii de Curtea-Veche mai mult sugereaza decat spune. in cele cateva cuvinte despre odai joase populate cu tiganci care se dau pe un ban parlagiilor eu vad o lume fermecatoare, in care timpul mai are rabdare, mai vad oameni care nu beau vinul uitandu-se la ceas, cafele la ibric, mese intinse la nesfarsit, cantece vechi. nu pot decat sa copiez din Profet:

– Isarlik, inima mea,
Data in alb, ca o raia
Intr-o zi cu var si ciuma,
Cuib de piatra si leguma
– Raiul meu, ramai asa!

Fii un tirg temut, hilar
Si balcan – peninsular…

Etichete: , ,

10 răspunsuri to “din ‘uriasul cort tiganesc’”

  1. mirandolina Says:

    foarte frumoasa descriere

    dar

    chiar mai exista copii binecrescuti ?

  2. mulliganoglu Says:

    era o gluma lenesa, de mahmureala

  3. mirandolina Says:

    deci nu…
    mi-ai zdrobit si o ultima speranta!

  4. mulliganoglu Says:

    imi pare rau ca ti-am zgariat sufletul sensibilut, dar avem a infrunta hada realitate cu vitejie, altfel am fi kichu

  5. mirandolina Says:

    adevarat, adevarat!

    dar mi-ai intarit credinta ca dyonisos ii iubeste pe scriitori

  6. mulliganoglu Says:

    sau scriitorii iubesc intunericitul zeu

    (cartarescu mircea zice ca nici cafea nu mai bea, de cand cu iubirea de femei)

  7. mirandolina Says:

    femeile il tin treaz, surogat de cofeina? interesant. si plauzibil.
    dar mirosul de cafea proaspata…amareala dulce, ceasca preferata..hmm. înlocuibile?

  8. Mulliganoglu Says:

    se poate cu ceai. dupa mahmureala, mai ales ca se exista obiceiul nesanatos si levantin de a baga o cafea tare inainte de a pleca din salasul de pierzanie- care mai mult rau face, mirosul de cafea e prea tare (in aceste stari simtind monstruos). cel mai bun inlocuitor e ceaiul; cel verde, neavand prea multa cofeina, e excelent. sfaraitul apei in ibricul de arama alina putin zvarcolirile sfasietoare ale nervilor decimati de hidroxilii alcoholici. capul culcat pe bratul sprijinit de coltul aragazului (lampa cu spirt e solutia mai eleganta, plita fiind cea mai) plasat intr-o incapere bine iluminata natural, de preferat o veranda imensa cu saltea si plante de interior.

  9. kyoko Says:

    imperial, Barbilianu.

  10. Mulliganoglu Says:

    nu-i cunosc fo scadere Profetului Marelui Mateiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: