oboseli & scarbe primavaratece

vreme naspa. partea buna e ca se tin gibonii in casa, te poti plimba linistit prin parc.

procesul de descanaliere continua. limita maxima 4 beri sau 1 l vin /zi. bere numai Paulaner- am gasit la billa. Franziskaner e mai buna, dar n-am gasit. cafele maxim doo /zi. chay max. 1 /zi.

inca nici o tigara. ar trebui sa ma apuc de sport gen. m-am ingrasat cu 5 kg. e prima data si e penibil. tre’ sa-mi schimb pantalonii.

cred ca am gasit un arc mongol pe gustul meu- as fi preferat unul japonez, dar in .ro nu se gaseste si nici nu vreau sa-l deranjez pe Eichi cu d-astea. la club nu ma inscriu, nu-mi place adunatura. am vazut pe google earth o balta in spatele blocurilor- cineva scria ca erau si stiuci cu ceva vreme in urma. pare destul de sinistru, am fost in cercetari ieri: doar niste tigani care cautau fiare vechi. un loc bun. tre’ sa-mi intaresc tendoanele si musculatura mainii. am facut ceva progrese intr-o saptamana: de la 5 la 15 de flotari cu bataie de palme. dar deja treaba asta ma plictiseste tare.

un pescuit de fo 3 zile, singur, pe rau, mi-ar dilua toate scarbele astea. numai ca e prea frig pt. dormit pe malul raului.

am terminat, in sfarsit, lucrarea despre incertitudinea de masurare a culorii. a durat doua saptamani, aproape o ecuatie simpla /zi- obositor, plictisitor, penibil.

ma chinuie corespondenta M.J.C.-N.A.B.; cu greu ma impotrivesc placerii. am reusit totusi cateva notite, nu grozave, dar care intaresc ideea ca Pasadia si Pantazi sunt personaje de sinteza. voi incerca sa le transcriu pe seara.

13 răspunsuri to “oboseli & scarbe primavaratece”

  1. peghisu Says:

    5 kilograme nu-i mult, monsher, parol! capul sus ! pantalonii noi nu e cel mai rau lucru care se poate intîmpla

    uite, eu nu pot nici macar o singura flotare. imi iese in stilul „rîma in chinuri”, adica..cred ca nu trebuie sa descriu :)

    pentru musculatura mîinii cred ca ti s-ar potrivi foarte bine o pereche de bile din acelea chinezesti de marmura, grele ( dar fara clopotei, puahh), cred ca ti-ar placea

    lucrarea despre valentele culorilor si incertitudini suna foarte interesant. e secret profesional sau poti sa ne impartasesti si noua, cetitorilor tai, cîte ceva ?

  2. Mulliganoglu Says:

    e enorm! de la 18 ani greutatea mea n-a variat decat cu 1 kg. sigur, se pot intampla altele mai rele, merci pt. incurajari.

    mi-am cumparat pe drum niste… nu stiu cum le zice, un fel de clesti care au rolul covrigilor din cauciuc. n-am luat covrigi d-aia dan cauciuc pen’ ca aveau numai culori nasoale. astia, pe langa soliditatea lor (cel putin aparenta), sunt negru si argint, se asorteaza cu laptopul, mouseul, scannerul s.a.

    nu e nici un secret profesional. e o problema nu prea desteapta, dar muncitoreasca, de metrologie care s-ar formula simplu: care este incertitudinea de masurare a culorii prin spectroscopie de reflexie – poate pare grozav, dar, crede-ma, nu e. spatii de culoare si derivate partiale, asta e tot.

  3. peghisu Says:

    :) despre clestii asortati. ti-ar sta bine verde si negru

    culorile si metodele de masurare a lor- mie mi se pare foarte interesant. cunoscusem pe cineva care se ocupa eminamente de asta, lucra pentru o firma producatoare de lacuri (aka vopseluri) si umbla sa dea seminare pe la academiile de politie sa-i invete sa reconstituie si sa identifice cioburile de vopsea de la locurile faptelor pentru a prinde fugarul runaway driver.
    culorile ca stiinta fixa mi se pare asa o …questie! necesara, caci nu sunt 4 ochi care sa perceapa (obiectiv) la fel culorile

  4. Mulliganoglu Says:

    ai inteles problema. deci ca sa vorbim despre culoare, avem nevoie de 3 objecte: o sursa de lumina, objectul care furnizeaza culoarea si observatorul. desigur, culoarea e numai in capul nostru. bun. ca s-o masuram, trebuie sa standardizam cumva toate 3 objectele. probleme tehnice grave, lumina de la rasarit nu e cea din timpul zilei si nici cea de la apus. plus ca distributia spectrala in vizibil nu e o paralele la abcisa lunginilor de unda. in fine, s-au tabelat niste asa zisi „iluminanti” care sunt de referinta, sursele reale se raporteaza la ei, iluminantii. nu intram in detalii. avand sursa standardizata, iluminam obiectul. stim cati fotoni (exagerez, dar asta e ideea) trimitem pt. fiecare lungime de unda si vream sa aflam cati sunt absorbiti de obiectul a carui culoare o masuram si cati sunt reflectati (ma rog, unii sunt imprastiati la unghiuri aiurea, altii se pierd din alte motive). aia care sunt reflectati, desigur, numarul lor variind in functie de lungimea de unda (exista si varianta transmisiva, spre exemplu sticla colorata) si de proprietatile optice ale obiectului, se constituie in spectrul de reflexie. nu intru in detalii, dar nu e o mare problema, cel putin teoretica, nici obiectul.

    si mai ramane observatorul, observatorul standard. poate vei fi surprinsa sa afli ca toti vedem aproape la fel. adica avem 3 receptori pt. vederea culorilor (sunt si exceptii, cu 2 sau, mai tare, cu 4- probleme genetice) carora le spunem convenabil de rosu, verde si albastru. nu intru in detalii, numai ca, se pare, initial aveam doar 2 si gena corespunzatoare unuia s-a divizat pt. a acoperi un spectru mai larg: e vorba de rosu si albastru, rosul avand doua maxime in experimente, cel mic intrand in zona albastrului. pt. inferioritatea nostra: unele insecte vad si in infrarosu. deci cum s-a facut observatorul standard: 3 surse monocromatice arbitrar (convenabil) alese si mai multi subiecti normali, tricromatici, au invartit de butoane pt. a potrivi doo spoturi de culoare, unul corespunzand unei culori din spectrul ala obrinut cu prisma. rezultatele s-au mediat si gata.

  5. peghisu Says:

    atunci totul este extrem de relativ, cu atîtea ne-constante incluse.de fapt, observatorul e si ramîne factorul care-si poate face de cap.

    explici tare bine! cred as reusi sa inteleg si cum functioneaza un cromatograf (din ala de le tot arata in filme când identifica substantele chimice in 2 virgula 3 secunde) daca mi-ar explica cineva asa :)

  6. Mulliganoglu Says:

    din pacate, nu-s bun la explicatii. ma straduiesc, totusi.

    varianta rezultatelor este redusa prin numarul de observatori- cu cat mai multi, cu atat mai bine (tine de statistica, se poate chiar demonstra, dar e monstruos).

    la chimie-fizica nu ma pricep, dar cromatografia in gaz cred ca se bazeaza pe ionizarea gazului si, in functie de masa si sarcina, ionii sunt deviati in camp (s-ar putea sa ma insel). principiul e simplu, tehnologia e complicata.

  7. peghisu Says:

    explici foarte bine.

    statisticile sunt cele mai manipulabile trebi de pe lume. ok, nici eu nu sunt ceea ce se numeste true believer.

    principiul cromatografiei il inteleg acum, adica e logic. din pacate nu stiu nici atîta fizica-chimie incît sa pricep cum se poate face repetabila procedura/ sau macar rezultatele, chiar si in conditii de laborator.
    cred ca imi lipseste o gena

  8. Mulliganoglu Says:

    merci, merci!

    nu-s sigur: Maxwell, cel care, printre altele, a facut si primul experiment de evaluare cantitativa a culorii (folosindu-si sotia), credea ca adevarata natura a lumii se gaseste in statistica. statisticile fizice nu-s manipulabile, nu amesteca pseudostiintele in treburile astea curate precum fizica si matematica.

    sa le repeti este simplu daca stii marimile de influenta. pe cele de influenta le controlezi a.i. sa varieze nesemnificativ (oricum, vei considera si aceste variatii) si repeti experimentul de suficient de multe ori. toate celelalte incontrolabile (fluctuatii in detectori, electronica etc.) se vor reflecta in varianta care tre’ sa fie rezonabil de mica.

  9. Mulliganoglu Says:

    P.S. nu-s specialist in optica, e doar o chestie, asa, o curiozitate.

  10. peghisu Says:

    dar ce culoare avea sotia lui Maxwell ?

    vad ca pentru stiintele astea exacte iti trebuie incapatînare si perseverenta si o anume inclinatie/talent catre chestiile logice.
    cu statistica ai dreptate, desigur. statisticile la care ma refeream eu erau cele pe care le intîlnim des in dispute ca ultim argument (gen 92,5% din repondenti au spus Da)

  11. Mulliganoglu Says:

    ea a potrivit din butoane mai multe culori (am uitat detaliile), sotia lui Maxwell

    mai multa imaginatie, decat inclinatie. matematica, precum desenul, se pot invata cu ceva efort. sigur, logica e inclusa.

    cel mai mult la statisticile alea ma amuza „marja de eroare”- o aberatie, nici macar eroare nu se mai foloseste de fo 20 de ani in sensul de „eroare statistica”- sigur, poate fi intalnita in excel si d-astea tabelare pt. economisti. corect e incertitudine. ma rog, nu e asa important.

  12. peghisu Says:

    mai ales daca „repondentii” sunt in numar de 20 si marja aia de eroare (ce oroare de cuvînt) este de plus minus 3 la suta

  13. Mulliganoglu Says:

    niste panarame. +ca stiu si io cum se fac sondajele alea: la terasa, la beri. cand eram student, m-am jucat si io jocuri d-astea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: