ne mai îndulceam exilul calomniind
Din București
Luni, 4 Décembre [1906]
Dragă amice,
De cinci zile n-am mai ieșit din casă cu toate că timpul nu e așa de urât. Ninge în mare abundență. Eu sunt nefericit. Stau în casă la gura sobei și mă gândesc ce bine ne-ar sta să zburăm cu dame fine pe încântătoarea Riviera într-un auto. Eu am primit o singură scrisoare de la tine, ce e dreptul, zilele astea n-am mai fost pe la Capșa. Eu iar m-am retras din circulație, bani nu sunt, ponturi în perspectivă nu, nimic. Mai înainte, când erai și tu, ne întâlneam serile la „Nestor” sau altundeva și ne îndulceam exilul calomniind. Dar, nu se știe cum se va învârti roata, poate că în curând avem să zburăm ca o pasăre mare cu pene lungi. Dragă Amice, să nu mai îmi scrii la „Capșa”, îți voi da eu adresa mai jos. Și să nu-mi trimiți niciodată cărți poștale porcoase decât în plic, altfel le confiscă poșta. S-a publicat un regulament după decizia de la Cassație. Într-o seară, când mă întorceam acasă pe str. Soarelui, am văzut la o poartă un auto electric și o damă fină vorbind franțuzește cu un chauffeur pontangiu. Am crezut că e o minune cerească și că sunt pe o Avenue la Paris. Era Hortense P. cu o toiletă princiară și cu o pălărie cu 24 de pene albe ca maréchalul de Villars sau Rohan-Soubise. Eu eram cu capacele la ghete și oprindu-mă la doi pași o admiram. Ea se uita la mine cu mirare, dar nu putea să-mi distingă figura și vorbea mereu cu franțezul, lungind vorba. Auto-ul a plecat, ea a intrat în curte, eu am înaintat câțiva pași. Atunci s-a oprit în mijlocul curței și s-a uitat cu un așa aer provocator – și goguenard, atât că nu mi-a adresat cuvinte invectivându-mă. Eu nu m-am turburat, dar, cu toate capacele la ghete, n-am avut tupeul să intru în curte să o sărut, ar fi fost o lipsa de tact. E o typesă archi-fină dar nu poți s-o enlevezi, substanța necesară vieții ei cocodettă nu e măduva mea arzătoare, nici limbile mele fervente, ci poli, aur scânteietor și bilete de bancă multe, multe (De așa ceva nu dispun eu, Matteo,, principe Caragioli, chevalier chrétien et panseur français). Lăscăruș Catargi l-a ofensat pe Melot, spunând în cameră că e un fel de escroc. Melot l-a provocat în duel, luând ca martor pe Cuștica, bărbatul ilustrei Hortense. Catargi a refuzat să se bată zicând că nu cunoaște și nici nu vrea să cunoască pe acel bandit (Melot). Astă seară se cântă la operă Enoch Arden, compusă de Alexis milionerul, omul lui Dumnezeu. A murit Mme Anne de Kalindero. Printr-o ciudată coincidență am fost și eu la înmormântare. Fănică venise cu un joben ca al tatălui lui Fr Josef . Dudu a leșinat de mai multe ori. Eu stăteam după un stâlp lângă niște dame care calomniau. Era ceva sfâșietor cum plândeau fetele alea. Cantacuzino, ăla cu pelerina, stătea ascuns și hoțul ăla de Galitzi tot așa. Eu am plecat cu Odobescu. Toată lumea bună venise și adresa condoleanțele lui Iancu K care parcă nici n-avea idee, parcă-l îngropa pe el. Dragă amice, lucrează tu și pentru mine, gândește-te că planurile noastre sunt mărețe, că de unde suntem până unde vrem să ajungem e atâta drum. Drumul e lung, viața e scurtă, și o viață fără plăceri e o lungă și tristă preparare pentru examenul suprem al morței. Pe (așa zisa) viață viitoare – oricum ar fi, eu unul mă piș cu toată intensitatea la maximum. Un hotel fin, cal arab, electricitate, auto-uri, valeți stilați, Hortense și Ionica, Marquisette, astea ne trebuie nouă. Filonul, filonul unde e! Eu cred că se va ivi. (Al lui Lehliu mi se pare că s-a cam epuizat.) Eu n-am mai văzut pe nimeni, nici nu aveam timp du reste. Episodul cu Hortense m-a impresionat în sensul că am putut să-mi imaginez un singur moment că trăiesc o altă viață – acea viață de care am vorbit atâta, de atâtea ori. Și mi-am zis, cu mulți bani, inteligent întrebuințați aș putea să am acum și auto și chauffeur și pe Hortense (și chiar pe Cuștica). Unde sunt acei bani mulți. E de datoria noastră să-i găsim. Îți scriu, dragă amice, această scrisoare, pentru a te felicita de ziua ta de Sf. Nicolae. Îți urez aceleași succese pe care mi le urez mie însumi. Le știi și tu: un venit mare (de la 300 000 în sus), viață lungă (cât a Cardinalului Richard, 95 ani), dame fine la gust și discreție. Aștept o depeșă, un cec de câteva cearceafuri ți vin. Oricum sper că te voi revedea eu. Noroc, bonne chance, beaucoup de bonne chance autant qu’un mortel (fin) puisse en avoir. Cu acestea te sărut cordialement, cher cousin, lieber Oheim.
Mathieu-J. Caragiale
P.S. Eu sunt mutat provizoriu dans la banlieue până la Sf. Gheorghe.
Iată adresa: Str. Crângași-Grant nr. 1.
Etichete: corespondenta, Mateiu Caragiale, nicolae boicescu
ianuarie 4, 2012 la 7:32 pm |
Reblogged this on Basil Wheel.
ianuarie 5, 2012 la 2:51 am |
ai citit asta?
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/crai-zurgagii-scandalurile-mondene-odinioara-partea-ii
cand e lucid, e minunat:))
Cu femeile trebuie sa fii neincrezator si perfid, sa nu te iei dupa pretinse reguli medievale care n-au fost inventate decat de niste dobitoci sub dominatia femeilor ca sa prosteasca generatiile viitoare. (…) De aceea nu e bine sa traiesti in ideea existentei femeilor pure. E posibil sa existe, dar rar, si cate din aceste sfinte n-au pagini secrete in istoria vietii lor. Sa nu te ineci nici in ochi albastri, nici sa nu te iei dupa rosata care le acopere fata cand le privesti, poate sa fie un efect al circulatiei sangelui, o constitutie particulara a epidermei care sa n-aiba nimic a face cu onestitatea
lol, hortense nu se uita la el, nu avea bani pt. ea:))
ianuarie 5, 2012 la 6:21 pm |
nu, n-o citisem. ma duc sa vad prima parte, scrisorile lui Mateiu le stiu bine. merci!
ianuarie 5, 2012 la 10:03 pm
printul de bassaraba-appaffy:)))
ianuarie 6, 2012 la 7:09 pm
@we
ce vrei? in ‘issues’ nobiliare se indrepta si el spre west (cel putin pe jumatate), si cum primii – the next best, spatial privit – in west erau ungurii, genalogia este deci semi-ungureasca (ungurii la randul lor, se uitau si ei spre west, si s-au facut austro-ungari…, s.a.m.d – go west! :)
ianuarie 6, 2012 la 7:20 pm
era o autoironie, grrl.
stramosii sai erau veniti cu un fanariot, Caragea – de aici, pesemne, Caragiale, deci canci Bassaraba. (Caragea e cel injurat de Pasadia, nu Brancoveanu – o alta glumita fina de la Mateiu; dupa ce a ars Curtea-Noua, de unde Curtea-Arsa, posibil salas al Arnotenilor Vacaresti, Caragea s-a mutat pe malul stang al Dambovitei si a facut o alta curte unind doua case si presarand printr-o curte medie tot felul de corturi tiganesti, grajduri si cotete).
apoi isi gasise niste stramosi conti Carabat (de fapt, o inrudire prin alianta), innobilati de tegele ungarian, de aici appaffy
glume de heraldisti si genealogi
ianuarie 6, 2012 la 8:08 pm
@m
Stiam detalii (presumtii) onomastice (origin of proper names) despre Caragiale tatal (fiind el un autor ‘de aratat’, adica unul cu care se face parada – ‘un classic’ spus mai pe scurt,) si originea numelui presumably Caragea applies si la fiu, ma gandeam… fara pretentii de expert. Origini nobile cit de mici ar fi ele (cu tonul pe ‘mici’) cred ca se pot gasi daca iti faci un hobby din a le cauta (unele ‘origini/titluri’ chiar se vand, dar el, MC nu avea bani… dupa cum se mai mult dacat vede… adica bate la ochi de tot…)
(unii) heraldistii totusi se mai tin si de realitatea genealogiei, dar la MC prevaleaza imaginatia, I think… Ca literat, asta ii da un fler deosebit (individualitate). Totusi putem cauta si motive (oricat ar fi ele de neascunse…) de ce a ales ‘Appaffy’… Tu imi spui ca este vorba de “o inrudire prin alianta” (si eu te cred… Si as putea la fel de bine sa nu te cred :)…)
ps: pe Mateiu trebuie sa-l citesc de mai multe ori (pana ajung sa-l citesc fara dictionar). Btw, mulligan, si pe tine sa te inteleg am nevoie de dictionar :), de exemplu sa inteleg podarese si darlaiala (care nu sunt in dexonline
si am aflat ulterior ca nu e bine sa intreb pe unii nativi cuvinte pe care le aflu de la tine, ca starnesc suspiciuni ca hei dar unde citesc eu de podarese si darlaiala *ahem*?) :))ianuarie 6, 2012 la 9:21 pm
@grrl, din cat am citit despre caragiale, originea lor nu era deloc nobiliara. tatal lui caragiale nu era deloc de sange princiar. nu cred ca erau de multa vreme in Valahia. poate doar 1 generatie inainte de Caragiale batranul. & nu cred ca e vorba de nicio legatura cu Caragea Voda, cel de la 1800.
de aici, si de la lipsa de bani si pofta de a “desfida” pe cei de vita veche din anturaj, Mateiu isi inventa tot felul de titluri. Nu e singurul titlu ametitor inventat:)
acum, cu bassaraba-appafy, e o caterinca, asa cum zice @m. bassaraba-familie veche si intemeietoare in Valahia. appafy, naiba sa ii ia, dar bassaraba-appafy suna ca print al Ungro-Vlahiei, de la Dunare la Buda. nu uita si contextul – vrajea o frantuzoaica in Cismigiu, da? el era un print de print, nu un derbedeu care tapa de bani pe oricine prindea:)
ianuarie 5, 2012 la 3:34 pm |
Am ras* cu toata intensitatea la maximum de fraza :
“Pe (așa zisa) viață viitoare – oricum ar fi, eu unul mă piș cu toată intensitatea la maximum.”
Un hotel fin, cal arab, electricitate, auto-uri, valeți stilați … *ahem* nu avea gusturi proaste, si cred ca (perspectiva este cea de azi, dar totusi… ) in loc sa mizeze pe banii fetelor(si doamnelor, ca am impresia ca nu facea mare diferenta intre cele doua categorii…) mai bine studia si termina dreptul, studiu recommandé par son père, dupa cum citesc – ce jurist excellent ar fi devenit, ca avea talentul de ‘flecar’, talent care
despre care bunicul meu zicea caeste un sine qua non pentru un bun avocat. Ca star jurist … biletele bancare i-ar fi zburat in cont de la sine, dar probabil nu ar fi lasat un ‘opus literar’ atat de interesant…____________
* – da, am ras cu… intensitatea la maximum, dar nu as recunoaste in cerc mai restrans ca am ras, altfel cred ca toate darurile de Craciun (in forma de bilete bancare, bineinteles…) mi se vor cere inapoi… ca pedeapsa educativa… :)
ianuarie 5, 2012 la 6:31 pm |
dar daca se apuca de avocatura, n-ar mai fi avut timp nici de visare, nici de darlaiala. cred ca avocatura l-ar fi ucis. iti dai seama cum ar fi inghitit sala de tribunal, atat de draga parintelui sau, toata cotofeneala aia, amestecul ala de podarese, zugravi si comersanti etc.
eu rad mai tare la altele, in primul rand la “ne mai îndulceam exilul calomniind” (cei doi se considerau exilati in spurcatul si barbarul bukale, in bulgaro-tiganescul mic istanbul; mai ales Mateiu era un Ovidiu, cantaret al iubirilor gingase, porno, printre ruine, sub umbra rece si umeda a lunii).
sau la asta: “Printr-o ciudată coincidență am fost și eu la înmormântare. Fănică venise cu un joben ca al tatălui lui Fr Josef . (…) Eu stăteam după un stâlp lângă niște dame care calomniau.(…) Cantacuzino, ăla cu pelerina, stătea ascuns și hoțul ăla de Galitzi tot așa.”
ianuarie 6, 2012 la 6:40 pm
da, intregul fragment (din care citezi) este de un comic… chiar nu prea discret :)
“Dudu a leșinat de mai multe ori. Eu stăteam după un stâlp lângă niște dame care calomniau. Era ceva sfâșietor cum plândeau fetele alea. Cantacuzino, ăla cu pelerina, stătea ascuns și hoțul ăla de Galitzi tot așa. Eu am plecat cu Odobescu. Toată lumea bună venise și adresa condoleanțele lui Iancu K care parcă nici n-avea idee, parcă-l îngropa pe el.”
pasajul (ca multe altele, de fapt) e bun pt un script de sketch quasi-suprarealist… unde figureaza disparat – cam trei minute – niste personaje ca:
- unul lesina (de mai multe ori),
- altul (MC) sta dupa un stalp (unde, incidentally, sunt si niste doamne…
- nisite doamne (dupa zisul stalp) calomniaza cu ardoare (fortate de imprejurari, o fac fara cafele si dulceata),
- niste fete plang sfasietor
- doi typi (Cantacuzino și hoțul de Galitzi) stau ascunsi (dupa niste pomi, mai departe de doamnele ce calomniaza)
- un typ Jancu, absent, fara nici o idee despre ce se petrece, primeste condoleante
[abrupt end]
—-
din sketch-ul de mai sus am putea face unul de typ anglo saxon, prin aducerea in scena a unui personaj ca ‘Odobescu’ care apare si il trage pe MC de dupa stalp si-i spune ‘hai sa plecam’, iar MC apare – inainte de a pleca – in prim plan, saluta cu joben-ul, si zice
“drumul e lung, viața e scurtă. Pe așa zisa viață viitoare eu unul mă piș cu toată intensitatea la maximum… Servus!”
[optional se pot pune rasete automate in background]
ianuarie 6, 2012 la 6:49 pm |
nu cumva acel K si wotsu de Galitsi sunt Pasadia & Pirgu?
ianuarie 6, 2012 la 7:03 pm |
Meta Encryption? :)
ianuarie 6, 2012 la 7:11 pm
ma intrebam… asa… ma gandeam ca cei doi vampiroi umbla si ziua, in ciuda asigurarilor pe care ni le da Pitesteanu ca Pasha sta numai intr-un studiu si-o sobrietate.
ianuarie 6, 2012 la 10:06 pm |
grrl, ma gandeam ca un appaffy ii va fi innobilat pe acei tarani ardeleni, Carabetii (cara ala aduce a aroman, dar sa lasam asta), care s-au aliat cu a doua generatie de greci (albanezi grecizati?), actori, al caror parinte a venit cu voda Caragea in Valahia. Radu Cernatescu zice ca strabunicul lui Mateiu, Stefan, s-a nascut intr-o insula din marea ioniana si a venit in Valahia ca bucatar al lui voda Caragea (de aici glumele lui I.L. cu teasta tesita de tava cu placinte). pana la urma suntem nepotii lui Decabalus per Scornila.
podarele sunt cele care fac strada. strazile in Bucuresti erau pavate cu barne din lemn, de unde denumirea de poduri pt. strazile astfel pavate si de podarese pentru femeile care o ardeau p-acolo. darlaiala vine de la darlau, adica fecior (care, daca e zdravan, se gaseste in febra cautarii de pasari, adica in dordora).
ianuarie 7, 2012 la 12:19 am |
@m
in dexonline sta asa ca “dîrdora” vine de la ‘a dîrdîi’ care inseamna ca iei o postura ca si cum ti-ar fi frig… (?) In cazul acesta… ajuta un mantou de hermelina… (pe care este brodat blazonul respectiv… :> preferabil unul cu flori de crin ;)
ianuarie 7, 2012 la 8:44 pm
pai darlaii sunt niste flacai in dardora, niste burlaci nerabdatori sa se impreuneze cu pasari de care Bukale nu duce lipsa, de la marchizete la tigancuse de maidan.
ianuarie 9, 2012 la 2:31 pm
@mulligan
aici aduci pe tapet o tema din… Mozart :)
daca tot portretezi baietii ca ‘prinzatori de pasari’, este natural ca fetele trebuie sa joace si ele rolul respectiv, de ‘pasari’, nu? ca ce ar prinde ei altmineri? Si fara ‘pasari’ ar fi trebuit si sa fie rescrisa opera, si ar fi pacat, ca este foarte reusita:
si in alta versiune ‘engleza’ (adica americanizata, la Met, dar interesant inscenata)
am dat varianta in engl. pentru ca pe acolo, pe unde esti tu, am observat ca germana , in orice versiune, sau conectie, incita o atitudine agresiva…dar asta e acum o tema tertiara…ianuarie 9, 2012 la 9:13 pm
grrl, mie Mozart nu-mi place. e prea… ingeresc, prea… curat, ma prostdispune. craii in discutie nu-s niste pasarari obisnuiti, genul dependenti de triluri si astea, genul enescu, ci mai spre ozzy osbourne, bautori dependenti de sange proaspat, curat.
ianuarie 10, 2012 la 3:50 pm
@mulligan
Daaa, la Mozart chestia cu pasari este o metafora, pe cand Ozzy a luat-o ad litteram si chiar a mancat un liliac pe scena
dupa aceea nici macar nu a avut ‘curajul’[insert aici another word, un equivalent anatomic masculin pentru ‘curaj’] sa recunoasca faptul ca voia das socheze, ci s-a scuzat ca un las ca a crezut ca pasarea era un rubber bat, a lesinat isteric si a facut o luna injectii impotriva de turbare (parca ar fi avut nevoie… :) … Il privim ca pe un bunic obraznic care si-a facut de cap putin cand era tanar, l-a copiat un timp pe dracula, pentru ca market-ul era favorabil pentru ‘blood’ business… Acum da sfaturi de sanatate (la poporul de jos care se tatueaza cu skull-uri… (Sorry daca esti cumva tatuat… cu skull…)
Pentru generatiile mai recente ozzy este deseori numai un character in Krankies Panto :), gen:
Btw, Mozart nu era char asa de ‘ingeresc’…. a compus si Don Giovani, un fel de semi_ozzy-osbourne operatic hero…
ianuarie 10, 2012 la 10:30 pm
ozi e un batranel sclerozat (si tanar, tot sclerozat era). a avut (imi pare ca) vreo 2-3 bucati bunicele. in rest, tiganie cu piele si varcolaci.
acum serios: craii de curtea-veche sunt niste duhuri periculoase, nu genul de djini care-ti aduc ciubuce si martipan.
ianuarie 11, 2012 la 12:14 am
@mulligan
cand am citit asta, am dat imediat cu aghiazmă pe laptop.. :)
ianuarie 11, 2012 la 5:14 pm
n-am vrut sate sperii, grrl. uite o poza cu Pitesteanu:
http://yistamate.wordpress.com/2008/09/01/mathieu-jean-caragiale-compte-de-karabey-printre-gonzese/
ianuarie 11, 2012 la 11:11 pm
@mulligan
ad: ‘Mathieu intre gonzese’ – pic
Deci asa arata craiescul motan méchant (in mijlocul pestriţelor gonzesse)? Uite ca mi-a trecut frica! :)
Motanul seamana ca un lion rampant azure? Stofa (semé field azur, cu buline…) se potriveste bine, dar pentru fotografie trebuia sa-l pui sa stea mai pe labutele din spate, sa arate mai… rampant… ;)
ianuarie 12, 2012 la 10:57 am
grrl, cam asa arata motanul azuriu semanat cu nasturei (flori) argintii.
ca infatisare, e mai degraba statant gardant. pai nu l-am pus eu sa stea, nici n-am fotografiat. poza ii apartine tinerei malamute si a fost facuta la un targ de papusi care s-a tinut la Muzeul Taranului Roman.
p.s. vad ca-ti place heraldica :)
ianuarie 6, 2012 la 10:10 pm |
we, Mateiu e a patra generatie in Valahai si legatura cu Caragea e ca strabunicul lui Mateiu a venit cu el ca bucatar (si-a luat numele de Caragiale chiar de la Caragea- e posibil sa fi facut fo ticalosie prin partile turcesti, poate chiar era fun pirat priceput la bucate).
in rest, titlurile lui Mateiu sunt la caterinca. sunt uluit cat de multi l-au luat in serios.
ianuarie 6, 2012 la 11:32 pm |
a treia. tatal lui ILC s-a nascut in ‘stambul. fiul a venit dupa/cu tata – bucatarul.
o parte a familiei caragiale era deja in ghilda “actorilor”.
dar astea sunt detalii.
pai nu MJK spunea de un fanariot ca isi inventase o genealogie pana la 1400 (“ce oroare!” – parca asta a fost comentul lui MJK)? cred ca asa erau timpurile. belle epoque balcanic.
ianuarie 7, 2012 la 8:38 pm |
da, ai dreptate, a treia.
era in discutie stema, nu genealogia. sunt multi comersanti care si-au cumparat steme. inca se practica sportul, mai ales in UK.
ianuarie 7, 2012 la 3:21 pm |
La mulți ani, Iw! Sa găsești cheile de la Curtea-Veche (pe unde te trag cainii de-o ureche)!
A.
ianuarie 29, 2012 la 9:34 pm |
@Aristia M.
vad ca semnezi cu A. si ‘nu pot pentru ca sa nu’ intreb daca esti matale cumva persoana aceea care
locuieste in antiBes siisi semneaza comment-urile cu A. pe blogulacela mediocru‘Douce banlieue’? :)ianuarie 29, 2012 la 10:42 pm
nu-s A. ala, ci stra-strabunica lui bulligan
ianuarie 7, 2012 la 8:45 pm |
un paste plin de bucurii si lumina, A.!
ianuarie 19, 2012 la 12:25 am |
revin, induiosat si cu halena de pruna+gutuie
ianuarie 20, 2012 la 4:54 pm |
hai noroc!
ianuarie 19, 2012 la 4:20 am |
@m, cam offtopic, dar cestiunea este arzatoare & importanta
deci Oana cea a lui Stefan cel Mare (http://www.realitatea.net/oana-niculescu-mizil-spune-ca-este-urmasa-lui-stefan-cel-mare_834298.html) se iubeste cu care este (http://oananiculescumizil.wordpress.com/)
Au nevoie de blazon!
ianuarie 20, 2012 la 4:53 pm |
pai ca scut ar fi o troaca maro semanata cu linguri portocalii.
nici nu se putea o pereche mai echilibrata.
p.s. vorba lu’ Cimpoaca: Darwin a dat spaga pentru ca sa iasa astia 2
ianuarie 20, 2012 la 4:12 pm |
cat de misto scrisorica! misto misto misto!
pai, da! fara efort, le-o implanta direct, unde doare mai tare!
ianuarie 21, 2012 la 1:23 am |
@sebastian, Iar sunt moderat! WTF, Florine! ce am mai facut? nu mai pot scrie nimic la tine, pentru ca tapirul are probleme?
ianuarie 23, 2012 la 8:43 pm
uite, intreb la tapir. habar n-am. stai sa vad.
ianuarie 23, 2012 la 8:02 pm |
a gasit si tapirul un loc in care sa fie sef
ianuarie 20, 2012 la 4:55 pm |
si mai sunt cateva, unele chiar mai mishteaux
ianuarie 20, 2012 la 4:55 pm |
da, le-o dadea la ghiulbahar