urmand serpuitul drum aratat de zeita csena
junele vanator si fiica placerii ajunsera in a doua seara la locul hotarat
se asezara pe malul apei si asteptara doua zile pana cand
aparu Arbuzul מ Duzu
in a patra seara de la plecarea lor din Ulukul imprejmuit

rastimp in care vise grele turburau somnul zeiescului Ba’hoy
vise infricosate in care se facea ca
steaua cazatoare se desprindea de pe albastrul intunecat scut al Zarabilor
albul meteoron se rupea din imbratisarea Sol-Lunii
si cadea pe taram verde stins
glob de foc destramand pacla umeda a noptii auguste
alteori
secera platinata a Sol-Lunii
se cobora din tarii si culca la pamant lanurile de lavanda care inconjoara Ulukul si tufele de regina noptii din salbatica poiana care inmiresmeaza briza umeda
cu fiecare seara care trecea fara vesti de la cei doi shinobi
taina alba sporea
odata cu zbuciumul bahoique

impreuna cu membrii tribului de popandai carora li se alaturase la sfarsitul lunii lui cuptor
Duzu se apropie de cortul celor doi pescari de voinici
atras fiind de culorile nemaivazute ale fiintei mladioase
fosnitoarea salcie care isi undui bayrakul sub vantul iscat de deplasarea navalnicului Duzu
care o adulmeca cu nerabdarea ursului de banchiza
inmuiat de otrava dulce a mirosului de tamaie din coama deasa, de santalul santului subtire din spatele genunchilor
dupa ce ii ridica valul
invins de moscul sanilor doi porumbei albi rotati zbatandu-se de moarte in colivia ghearelor arbuziene
rapus de cuisoarele subsuorilor pline cu miere de viespi
iar cand ajunse la injnepenitul munte al placerii
rasturnatul triunghi umed
indelung adulmecat
Duzu simti cum toata vigoarea i se aduna in cortul indurarii
in minaretul de inaltimea coloanelor lui Herakles puse cap la cap
cat lancile razboinicilor padureni din Owari
Peleuida cu pieptul plesnind de mireasma salbaticiunii
lasa sa se intrevada calea spre adancurile ei
pe care invartosatul sarpe cu pene se asternu intr-o clipita
de parca ar fi stiut-o dintotdeauna
meandrele coridorului ingust cald parfumat inelat zvacnind placut
labirintul cald al placerii pe umezeala caruia multi navigasera
oameni ai marii cu ochi viorii incercati in hrube de toate culorile
naluci ale desertului care beau apa serpilor
calatori care batusera toate cararile umede sau uscate
insa niciunul nu ajunsese atat de departe in carnea fiicei placerii
uniti erau cei doi precum carele de foc ale celor ce stapanesc clopotnita instelata
iar tanarul vanator cu restul popandailor se alaturara bucuriei lor
cu bucuroasa bucurie bucurandu-se
fiecare dupa stiinta sa
Duzu intra tot mai adanc in Peleuida beata de zbuciumul noduros pe care il simtea in adancul pe care nu si-l banuise
primind cu pleoapele grele cazute umplerea dulce-dureroasa
pana cand izbitura tiparului namolos aproape ca o rupse in doua
balaurul izbea in scutul osului de sepie
in pavaza impalatei Adelina
sau graurul mut se pierduse in busuiocul padurilor cum doriti
dupa care viperul uriesesc incepu sa-si scuipe veninul alb fierbinte
un lapte al capricornului
supa fierbinte a velocitosilor spori codati
fiind primita cu bucurie in scorbura inmiresmata a fiicei placerii atarnand moale scurgandu-se usor pe iarba albatruie tepoasa o balta de carne parfumata

tanarul vanator gasi fiica placerii
dama de verde pe care o impodobi cu scanteietoare pietre potrivite
nu inainte ca arhiescopolul BK sa o purifice & sa o traga in ulei sfintit

in imprejmuirea Ulukului toate lucrarile poruncite de Ba’hoy-abi se facura in buna randuiala
dupa juruinta

si iata tanarul vanator insotind fiica amurgului la drum de vara
lasand apele invapaiate ale siutghiolului la stanga
muntii in spate si la dreapta
spre crucea sudului
prin Zarabi, mereni, cumani negri, pecenegi, tatari, cumani albi, livezi de ciulini taiate de poteci batute in alb de oase
prin vipia vlaguita
in seara sarata
spre limanul incununat cu novacul Duzu
מ Arbuzu

aflu, intamplator, ca s-a gasit cheia insemnarilor criptate, asa spus mateine, scornite de I.Iovan: Ultimele însemnări criptografice ale lui Mateiu Caragiale

usoara pecete; si in ea se concentra toata greutatea cartuliei (acum considerata evenimentul editorial al zerooptului)- macar daca baga si el niste pornolahororum, ceva nepublicabil, astea.
dar asa…

ca tot suntem la enigmistica, propun un joc usor (cum ar zice saturnianul):

localitatea are legatura cu brezaia neagra cu pene-n cap

Celălalt, mai tânăr mult, coclit însă şi buhav, care legăna pe nişte picioare subţiri arcuite în afară o burtică ascuţită, oglindea pe faţa-i rânjitoare şi botoasă josnicia cea mai murdară.

in apararea lui Pirgu a scris Al.Paleologu; despre semnificatia numelui de scarba si spaima S.Foarta

opera alchimica nu se poate infaptui decat intr-un centru sacru: cetate – castel – turn. turnul de plumb care sa protejeze Operatorul de efectele malefice ale substantelor transmutatorii. civilizatia lemnului neprielnica lucrarii si bucatile turnului ridicat de Tepes pentru Curtea-Veche odihnind in umbra boziilor sau bortelor colcaind de pegra din Bukale nu i-au deschis multe cai Autorului, astfel ca in burdihanul plumbos al lui Pirgu {turn al chindiei rasturnat, senestru herald purtand prapurul negru al putrefactiei} este turnat siropul gros al topiturii purpurii:

Deosebit de cutreierătorul culcuşurilor de noapte ale destrăbălării bucureştene, în Paşadia, eu am cunoscut un alt om.

Să nu mi se fi spus, n-aş fi crezut că era Pena Corcoduşa; cum aş fi putut recunoaşte în chipul acela blajin cu trăsuri gingaşe pe înspăimântătoarea furie de anul trecut?

Seara însoţeam până la graniţă pe un gentleman ras şi cu barbeţi scurţi, în ţinută elegantă de călătorie – un străin.  Şi mi-am adus aminte de acela care încetase să mai fie, de omul ce-mi păruse un prieten de când lumea şi adesea chiar un alt eu-însumi, de Pantazi

1. pregateste Lichidul, vascosul mercur, Subiectul alchimiei, apa maloasa pe deasupra careia Duhul isi plimba siguratatea

Întâmpinarea crailor
Deşi nu plouase, tot era ud; jgheaburile plângeau, ramurile copacilor desfrunziţi picurau, pe tulpine şi pe grilaje se prelingeau, ca o sudoare rece, stropi groşi.

2. indreapta-ti ochii catre Steaua, in perfect echilibru in mijlocul cerurilor, care intruchipeaza Obiectul alchimiei

Cele trei hagialâcuri
Rezemat de şubredul parmaclâc, el îşi aţintea privirea asupra albei scânteieri a luceafărului răsărind.

3. sporeste focul din mijloc care implineste, prin seararea apelor in vasul dublu, Lucrarea alchimiei

Spovedanii
Policandrul se aprinse, înmiindu-se în oglinzi.

4. desparte Apa de Pamantul Neprihanit

Asfinţitul crailor
Şi plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolţi din ce în ce mai uriaşe în gol.

alkhemica skemată

sau

alemanikhiakul alhexandros al albakurului zarab alinkubbat, etală a alkhemiaei aquavitaei prin alkalignuma alanibrikului spre alexilarea alkuhlritmului în algebrocană

i. dizolvarea

O, apa binecuvantata care dizolvi elementele,
prin puterea ta avem cheia reinscaunarii

 
plaki
una in doua si trei in una; intai apa folositoare, apoi tinctura de ulei si, in cele din urma, sedimentele

pihti
clocotirea o micsoreaza, tincturarea o mareste, precum argintul viu al lunii preparat in camera cea mai tainica, in care, apoi, se coaguleaza; acesta este mercurul luat din ramasitele pamantului

pena
femininul magneziei, pasarea cereasca care conduce de la intuneric la lumina

iar Dragonul exista in toate acestea, iar salasurile lui sunt intunericul si negreala din ele

ia vaporul din apa, negreala din tinctura de ulei si moartea din resturi; dizolva!

ia pasarea ce zboara si doboar-o-n zborul ei;
imparte-o si separ-o!

apoi Dragonul isi va manca aripile si se va distruge