Y i Stamate

n-am scapat de ce mi-a fost scarba toata viata: scoli si examene. ce poti sa faci cand n-ai invatat nimic si astepti sa fii examinat? poti sa cotrobai prin servieta si sa gasesti cartea lui S.Gherman: Scurta si plictisitoarea viata a lui Kjus (4 lei la Humanitas). mi-a scris despre ea Catalin Lazurca (un Animal Celebru), cu ocazia asta afland io ca leon wahl e Silviu Gherman. stransura de nuvele m-a dezamagit per ansamblu, dar ultima, Platon, e perfecta. asa ca am recitit-o asteptand examinarea.

de fapt voiam sa scriu despre cel mai mare poet contemporan: leon wahl; nu stiam cum sa-l introduc. pentru cei ce nu-l stiu, am copiat mai jos un poem care-i reflecta, cred io, foarte bine fortele poieticesti:

tristeţe foarte foarte rece

din cauza vântului
stâlpii tremură
nisipul acoperă frunzele

din iarbă
ies păianjeni
o conservă goală se rostogoleşte printre pietre

pe cerul albastru trece
mărunt ca un cursor
un avion deturnat

gratie lui inraspar am aproape toata lucrarea lui V.Lovinescu: Al patrulea hagialac. am facut mari eforturi sa nu o citesc fara cele doua pagini lipsa. oricum, in timp ce o tipaream am aruncat ocheade. se anunta o experienta fina.

pana la primirea celor doua pagini frunzaresc o lucrare de heraldica: The Handbook to English Heraldry de Charles Boutell, lectura interesanta si linistitoare datorita spiritului pedagogic al editorului anglo-saxon. de dimineata am gasit acest sigiliu al Mariei Stuart cu sustinatori monoceri inlantuiti:

poate n-ar fi de prisos o incercare de alcatuire a stemei lui Pantazi, dar pentru asta trebuie lamurita lebada sagetata.

tot rascolind paienjenisul, am gasit doua steme ale maestrului Tomasi di Lampedusa, a doua cuprinzand aliantele familiei (pe care nu le-am cercetat):

* SPES MEA IN DEO EST *

NAUFRAGUS IN PORTUM

pe scut sprijinit de monoceri înlănţuiţi, în câmp albastru lebăda de argint, luîndu-şi zborul cu gâtul străpuns de o săgeată purpurie — [capul ramurii siciliene] a adăogat, în cinstea unei înrudiri ilustre, în câmp de aur cu chenar de sângeap un pardos negru

lebada, pasarea arcasului Apolo, se gaseste pe flamura poetilor, fiind totodata si hieroglifa muzicianului si are intelesul heraldic de iubitor al poeziei si armoniei, dar si carturar. coloarea ei naturala fiind albul, faptul ca M.J.C. o enunta (Ag. simbolizeaza pace si sinceritate) trebuie sa aiba un inteles pe care nu i-l deslusim, dar care poate fi banuit daca ne gandim la poemul arthurian al lui W. von Eschenbach, Parzival, mai cunoscut prin opera lui Wagner (de care M.J.C. avea cunostinta), din care reproducem o parte aici, in el aflandu-se intelesul sagetarii (si care-l desluseste pe Pantazi ale carui actiuni par fara sens prostilor):

There is a Swan whose name is Ecstasy; it wingeth from the deserts
of the North; it wingeth through the blue; it wingeth over the fields
of rice; at its coming they push forth the green. In all the Universe
this Swan alone in motionless; it seems to move, as the Sun seems to
move; such is the weakness of our sight. O fool! criest thou? Amen.
Motion is relative: there is Nothing that is still. Against this Swan I
shot an arrow; the white breast poured forth blood. Men smote me;
then perceiving that I was a Pure Fool, they let me pass. Thus and
not otherwise I came to the Temple of the Grail.

azur: loalitate si adevar, culoarea apelor Mediteranei care reflecta cerul fara nori, reprezentat prin linii orizontale care evoca orizontul navigatorilor, dar si coloarea Fecioarei (mantia azurie, simbolizand sfantul duh, inveleste carnea, omenescul, simbolizate de straiul rosu)

din cornul sustinatorilor, monoceri, se crede ca se poate prepara cel mai puternic antidot pentru orice otrava (Pantazi se rupe din halucinatiile, = extazele, induse de farmecele/otravurile strainelor, dusmancele neamului omenesc); intelesul heraldic al monocerilor este de curaj nebun. sa mai spunem ca monocerul este dusmanul de moarte al elefantului, acesta din urma fiind des intalnit ca cimier barbarilor.

monocerii se oglindesc in cartierul (si nu cantonul) pe care sta pardosul avand un inteles heraldic similar, de razboinic viteaz si cutezator care intreprinde actiuni primejdioase, cu alte cuvinte acel Pure Fool.

chiar asa, ZaZa: ce sa fie oare cu nebunia asta? adica: de ce acest haijin ascuns, grijuliu in a nu lasa urme la locurile faptelor, nu ne lasa sa dormim linistiti? ce e cu acest vampir care inrobeste suflete si se ospateaza din al lor zbucium?

Pasadia inca mai mana, prin taramul onduit al ducatului de Kyiv, calugari spre tarmul marii celei mari pentru a-i da cu pret piratului cu barba aramie. sau farmecul veninos al acelei icoane mult incarcate infatisand brezaia mohorata care-si potriveste in oglinda penele din cap.

de unde “inexplicabila atractie” a acestei “carti subtirele” care unora nu place?

nelinisti. ma trezesc leoarca dupa o ora de zvarcoleala. totul aiurea. il sun pa Oo da cal. e la noul H.Flora pe care nu-l stiu. gasesc cu greu un taxi. imi crapa capul, ma dor ochii din cauza farurilor. ma intreb daca astia respecta fo norma, ceva; noaptea ar trebui sa se sofeze cu masti de sudura.

in salon aceleasi obosite: curve batrane si aceleasi oboseli: chicotind precum fetele de pension. Oo a mai slabit. si ie-n mare forma. ne kyawnim repede si-o dam pa melodramatic in genul Violeta nu mai duce galeata la gunoi, astea. terminati.

anesteziat, il cred pe Hypnos departe. asteptand taxiul observ o haita de suti care-si impart productia direct pe trotuar. pe partea cealalta a strazii vinetii, pe sub ploaia portocalie de incandescent, il vad pentru a 3a oara. se misca lent, plutind. fiind imbracat usor, efectul e mai puternic, din umerii lati atarnandu-i mainile ca doua aripi stranse, incordate, neurmand cadenta pasului. oricând gata de a face pradă.

dupa atata vreme, la Dunare. seara minunata. socot ca nu exista oameni pe o raza de cel putin 10 km. adorm impacat, tarziu, in miros de raci si salcii. ma trezesc nu dupa multe vreme: pe celalalt mal era o nunta, ocazie pentru a auzi manele bulgaresti (aceeasi mizerie) si o minunata muzica turceasca, ceva de basm, cu un flaut, tobe si coarde ciupite rar. parca si-n Constanta, tot o nunta. fata avea un nume tare frumos

miliarde de miliarde de roiuri de tantari care m-au torturat pana la vijelia de la doo trecute, care a dus cu ea si minunatele sunete apropiat orientale. vantul era atat de puternic incat scotea pestii din apa. dar si racoare, atat de bine. inviasem

deasupra cerul fara stele si-n mine o bucurie pagana

cum imi admiram motul a la Spud intr-o vitrina prin Unirii (tocmai am terminat Porno; Begbie mai dement ca oricand, Spud se ocupa cu scrierea unei istorii, pe care o banuim geniala, a Leith-ului… ce mai, o incantare), zaresc o RomLit (n-o mai cumparasem de fo doi ani) cu chipul lui MJC: Nr. 30 / 1.viii.2008.

am bagat in tramvai frumosul eseu al lui Serban Foarta: Ale turnurilor umbre…

semnalez doar apocalipsa celui de-al 3lea 15silab perfect din Craii… (celelalte doua fiind: “Vis al galeşei Floride şi-al ostroavelor Antile”- Perpessicius si “Candelabrul se aprinse înmiindu-se-n oglinzi”- Tashku Gheorghiu):

ce oglindă albe turle între funebri chiparoşi

in care autorul ne invita sa punem “mica trasatura de unire”.

{io am unit turle cu intre}

le: intr-o recenzie (Nr.153, 28.I.2003) la frumosul portret al lui MJC crayonat de I.Iovan, gasita pe site-ul OC, semnata de Paul Cernat, un amanunt “cu adevarat straniu”:

la iesirea din capela, un anume Iancu Vulturescu, functionar superior intr-un minister, causeur erudit si client al cafenelelor Capsa si Corso (frecventate de Mateiu), se apleaca asupra figurii defunctului, privindu-l fix, pentru ca in seara aceleiasi zile sa-si zboare creierii intr-o camera de hotel

le: in arborele genealogic oficial printesa noastra nu apare (in ultima linie, in stanga, muma-sa, Alexandra ‘Tanda’ nu are urmasi nobili