Y i Stamate

se lesina si se moare de cald in Bukale. te poti imbata numai pa aer conditionat sau in pivnitele de la Curtea-Veche, altfel alcoolul se dezleaga din amestecatura lichida si se ridica spre inalta turcoaza. tot felul de specialisti in de toate recomanda spritzuri 1/3 vin. dupa mine, chardonnay ruleaza pa vipia asta. sec si bine racit. daca ai si ‘Povestea unui om lenes’ prezentata de V.Lovinescu, esti mantuit.

Nu, nu lenesul este spanzurat, ci contemplativul, pentru ca nu-si mai are locul, este incompatibil cu o societate in plin delir activist.

excelenta monografie a Marelui Stapanitor care ridica multe intrebari: s-a stins linia Basarabilor cu Alexandru Coconul? s-a amestecat sangele Basarabilor cu cel al Cantacuzinilor prin acea stranepoata a lui Radu cel Frumos, Maria, casatorita cu Shaytanoglu si, deci, pot fi Cantacuzinii mostenitorii de drept ai domeniilor Comana?

desigur, si chestiunea mormantului de la Snagov, cel de sub adunatura de oase de cal. din izvoare, capul Marelui Stapanitor i-a fost prezentat sultanului, iar scheletul gasit e complet. M.Cazacu explica procedura osmana prin care pielea capului era jupuita, uscata si umpluta cu bumbac si o face destul de convingator (ciudata asemanare cu practicile verilor de peste ocean).

peste toate: curge in venele lui Pasadia sange de Bassaraba?

umbla vorba ca Dragos Stoica nu va mai fi monden

prezentare frumoasa: font cu semi-serif, chestii, chiar si coperta, desi am oroare de lucios- poate ca un suport mat, implinind coloarea si stingand crochiul matein, ar fi fost mai potrivit.

fire calauzitoare nu de tot rele, dar neconvingatoare si prea de tot lungite. inserturi artificiale, mai ales din Craii, foarte suparatoare; poate tine de o constituire particulara a pielii, io-n plastique nu ma simt fantastique.

blazonari de multe ori stangace; mi-a ramas cea in care nu se spune smaltul scutului, caracteristica cea mai importanta in aceasta arta regala. apoi unele precizari, cea mai enervanta nota despre Gaesti- nu se face. a propos, e un targ bengalez, nimic respectabil, nimic levantin macar.

oricum, curajul (sa nu scriu toupet-ul) lui I.Iovan e cu adevarat rasaritean si se cere respectat. din pacate, telenovelisticele baloane de sapun din a doua parte (aprox.), culminand cu homosexualitatea bastardului, mi-au lasat gustul salciu al nechezolului. nu ma voi trada, sunt dintre cei ce-au gustat nektarul.

rezumand experienta, ca si cum as fi citit o continuare la Apocalipsa

—

am cautat reactii, intampinari. in afara de ZaZa (normal, na!), mai nimic. a, niste habarnarizme la club literatura> revista presei care nu ne surprind. de n-as fi stiut povestea, pe loc as fi murit.

Revista „22“ prezinta fragmente din „Ultimele insemnari“, necunoscute, ale lui Mateiu Caragiale.

in Romania Culturala un articol de C.Ciotlos in care si acesta respinge, estetic, insertiile a la Federman.

tot rasfoind: Andrei Oisteanu, intr-un articol in 22, din vorbele lui Pirgu, “Ia mai lasati, nene, ciubucele astea, sa mai vorbim si de muieri”, trage concluzia ca cei 3P fumau opiu. poate ca le foloseau si pentru a lansa sageti otravite precum amazonienii sau pentru a se ascunde in Balta mare a Brailei precum Terente si, parca, Pistruiatu & Co. vorba voyvodului: Io va respect pana va dau dreacu’

—

nu exista alt Mateiu Caragiale in afara de Mateiu Caragiale si profetul sau este Ion Barbu

scotocind prin gallica dupa carti despre vampiri, am gasit si 3 exemplare ale celui mai important almanah. crezand io ca rasfoirea lor (desi experienta e castrata de luxuria hartiei) ajuta mateistii mateini, leg aici copiile nesimtite, cele mai apropiate de data care ne intereseaza:

AG-’907

AG-’909

AG-’910