Y i Stamate

primesc pe adresa Racnetului o scrisoare nesolicitata. desi inactuala, o copiez aici:

Stiati ca Pierre de Coubertin a fost arbitru? Nu a fluierat celebrul Rapid – Steaua, stati linistiti. Se ocupa de altceva. De ce?

De rugby, bineinteles.

Nu stiati ca acest sport este singurul unde pierzatorii isi asteapta la final adversarii pentru a-i aplauda la iesirea de pe teren?

Poate ca ar trebui sa vedeti asta pe viu si sa va convingeti.

Trebuie sa stiti ca in acest iunie torid si saturat de fotbal mai exista o oaza de verdeata. Un teren La Sosea, vegheat de celebrul Arc du Triumph, cum spuneau bucurestenii de acum zeci de ani iesiti la promenada prin lumea buna a Capitalei.

Cautati informatii despre IRB Nations Cup 2008. O sa aflati ca joaca echipa Romaniei, vin Sud-Africanii, navalesc Rusii, se lupta Italienii, dau placaje Georgienii si spera Uruguayenii .

Echipe de pe 3 continente, civilizatie sportiva, spectacol si locuri de joaca pentru copii. O zi in familie.

Trebuia sa stiti ca, din 11 iunie, vine IRB Nations Cup 2008!

cina excelenta cu marquisetta. combinatia roz-bleu sa fie un a propos?

in loc sa reduc, am sporit cantitatea de alcool. cred ca ma pandeste un soi de etilism tropical. tre’ sa ma pazesc sau sa evadez cumva din Baragan. saptamana in vecinatatile Siberiei nu cred ca ma va vindeca.

nu stiu daca am citit sau mi s-a spus ca critica literara japoneza se bazeaza pe speculatii, nu pe analize. imi pare o chestie de bun simt. daca tot faci carti din carti, macar sa nu fie macelaresti.

credeam ca voi termina Ultimele insemnari… repede. ei bine, desi am avut cateva bucurii (sechestrarea motanului pentru a-I fi oricand la dispozitie gen), nu-s extaziat. oricum, calomnierile scriitorasilor interbelici ma bucura foarte, mai ales a fantelui hindus pe care nu-l pot suferi.

se poate orice, dar nu oricum. nu sunt sigur ca Braque a spus-o. oricum, se aplica foarte bine studiului asupra decadentei mateine emanat de la mitchievici angelo (ce nume!)
+ca s-ar inscrie in critica manierei icereului: bagat citate alandala, mai mult fara legatura cu subiectul, daca se poate din autori cat mai obscuri, numai pentru a snoba bizonul cascator de bot.

daca as cazni o comparatie stilistica, fiind la indemana, as pune in oglinda stilul brancovenesc, acest stralucit melanj care prin decoratiunile coloanelor aminteste maiestuozitatea Codrilor Vlasiei. dar cum am avut norocul unor asfintituri linistite in loggia palatului mare de la Mogosoaia, ar fi tradare fata de mine si fata de Scriptura Marelui Mateiu. nimic in purpura lor care sa aminteasca de faradelegile acelei vite ridicate din turburul apelor repezite. pare ca si recea tenta a pietrei se inmoaie in tinctura amestecului de rosu si galben. cum lingoarea bengaleza nu ne-a atins, inca, desi o studiem si-i gustam volutele, vom cauta reflexia mateina in tusul negru, uscat sau in ape subtiri, inchipuind inclestari intre animale fabuloase, aripi de fluturi amazonieni sau filtrul de dragoste amestecat in cuhnia tigancii care scalda in sangele-i negru si vite de preoteasa druida, filtru turnat in sipul verzui de sticla groasa, cinzeaca kirei Didina. deci haiga ar fi arta cea mai apropiata de scriptura mateina, si asta numai intr-o lume harpagonica, fara resturi, dupa croiul teribilei Campignano. cum acesta, vidul zen-buddhist, curatenia hartiei de Nihon e fieful seniorului Sen no Rikyū, ne vom abtine. dar negrul este al Valahiei. si verdele. darul intunecat nu comporta reflexii, nici macar venetiene, iar emisia sa nu poate fi reprodusa in laborator. deci cum poate fi perceput? poate cu un organ osebit care se dezvolta in constitutii particulare.

revenind asupra chestiunii, cred ca se poate pe doua cai, ambele implicand smerenia: pe notele antifoniilor Profetului sau insemnarile modeste a la M.Calinescu. extremala acestor functionale nu se poate samsari.

altfel cadem in urechisme horia brenciu gen, vorba maestrului Pamfil.

precum in cazul de discutat, mitchievici si studiul sau de debut (imi pare c-a fost premiat chiar- firesque). fiecare pagina cu greseli, obositoare, de ortografie sau frazare. intortocheri natangi, chin neapretat intrerupt de nepasari bengaleze, plastecate. amestec voit pedant de autori semicelebri, cat sa fie gasiti intr-o biblioteca municipala. haos total, nici un fir nu leaga paginile, paragrafele, frazele, cuvintele. lucrare de mantuiala, cu standard fizic (numarul de pagini si intinderea bibliografica, probabil), de otelarie, de inginerie culturala, + papillon , careia ii lipseste tivitura in albastru sovietic pentru a-si inalta starvul spoutnique. hai siktir!

lesinat, o molusca. m-am trezit pe la 16:30. poate c-am baut prea mult la nunta de aseara. se pare c-am dansat. vals! io am dansat vals! tre’ sa rup relatia asta frumoasa cu alcoolul, s-a ajuns prea departe. plimbare pe la 18:30 prin gradinile Cismigiului pline cu tractoristi, tigani si pensionari foarte grabiti. Cismigiul a devenit ceva atat de murdar, de lipsit de orice urma elementara de civilizatie (si nu e vorba numai despre copii isterici, biciclisti care par ca se antreneaza pentru Turul Frantei, tineri care joaca fotbal pe alei, doamne care se baga in fata), incat trebuie bombardat. pacat de platani, atat. sa ramana o gaura imensa in locul maldarului de gunoi uman. e ceva insuportabil.

m-am enervat prea tare. temperamentul asta levantin, nu voi scapa de el nicicand. poate o grefa pe creier, ceva. urma sa scriu despre studiul lui Mitchievici (am terminat-o greu, chinuit, in sila), dar nu mai am calmul necesar. cartea e deosebit de proasta. vom reveni asupra-i.

le: ce caldurile dracului!

prima data am auzit-o intr-un magazin. am intrebat tinerii vanzatori- nu stiau cine/ce. apoi la radio, de doo ori, bucati. ma obseda. nu intru in detaliile penibile ale cercetarilor mele, fatal afone. nu stiu in ce fel, dar simteam ca e Kylie Minogue, desi nu ascult d-astea. din lene, n-am urmat pista. pana cand timpul n-a mai avut rabdare si intr-un moment de plictiseala am descarcat (teribil, piraterie!) ultimele-i doo albume. am gasit-o rapid. cum o consider o mare victorie impotriva naturii mele, + eliberarea, iat-o:

umbrele platanilor inchipuie balauri aurii in vinetiul kaldirimului, labirint miscator de aripi si foi prin care sa-mi ratacesc melancolia

un motan floriu sub o tufa de trandafiri, rapus de parfumul greu, obscen

Ce frumos cap avea totuşi! Într-însul aţipea ceva neliniştitor, atâta patimă înfrânată, atâta trufie aprigă şi haină învrăjbire se destăinuiau în trăsăturile feţei sale veştede, în cuta sastisită a buzelor, în puterea nărilor, în acea privire tulbure între pleoapele grele.

gradul de inflorire al teilor: maxim.

solstitiul de vara se cere sarbatorit La Plonj.

plimbarea, pe sub teii infloriti, spre gara Baneasa, de unde se lua, la prima ora, un tren, aproape gol, de la Timisoara spre cea lucie ca o baltă, oglindind, la adăpostul toartelor coastei, pirozeaua tăriei şi mărgăritarul norilor, florie ca o pajişte sau scânteind ca o mişună de licurici, searbădă şi domoală sau vie, verde şi vajnică…

A.Mitchievici remarca fragmentul din Texte razlete (in editia ingrijita de B.Cioculescu): “…ameteala dulceaga si resemnata a valsurilor lui Ioanovici. Cine nu i-a prins deosebitul farmec nu a inteles Bucurestii”.

am tot cautat, zadarnic, un scriitor de valsuri Ioanovici

nu cumva e vorba de I.Ivanovici si celebrul Donauwellen ?