nou prietesug. cu un balaor electric

fiind de cateva zile scapat de sub control (pa crailakuri, pa astea), m-am trezit de dimineata ca n-am ce imbraca in jos. singura pereche de pantaloni calcata era scurta. se mai aflau, in stari cat de cat plane, niste pantaloni care-mi veneau prea stramt (cred ca ma ajung blestemele grasilor pe care i-am tot batjocorit). am gasit, dupa cercetari obositoare, niste blugi mototoliti si curati. deci sa-i calc.

io am mai calcat, dar folosind o fieratanie simpla, cu o rotita si atat. acum am o… creatura ciudata, cu multe butoane, nava interplanetara gen, de a carei folosire ma tot iertase karma. n-am gasit manualul de utilizare al bestiei, asa ca am cotrobait prin retea. am dat de o tiparitura ciudata, din care n-am inteles nimic, parca era manualul de programare al robotilor de pe Marte.

deci sa va desscriu fieratania asta: are un fel de bot balaoresc si m-am prins (muza) ca pe acolo se baga apa. am bagat, numai ca nu stiam daca e suficienta, marcajul de preaplin fiind piezis fata de orizontala (n-am priceput de ce). balaorul mai avea si un corn deasupra botului, precum dragonii templului Tokugawa (aia cu mustati scurte si groase, avand coarne si pe bot). cornul era lucrat cu niste hieroglife cu norisori, dar si altele indescriptibile. mai jos de corn am descoperit si o nara larga. mai sus un corn ma mic. deja era interesant.

pe roata mare am gasit un alt norisor. am infipt coada balaorului in priza, am rotit roata pana cand norisorul de pe roata a ajuns in zona unor peri de pe spinarea balaorului si am asteptat. nimic. am invartit si cornul (cred ca acelasi sentiment l-a incercat si conan barbarul cand a vazut cornul infipt in statuia idolului Sarsaila sau cum il chema). am mai asteptat. tocmai ma hotarasem sa renunt si sa imbrac pantalonii scurti (desi nu cred ca e drept ca ale mele colege sa-mi vada parul de pe picioare, dar soarta) cand a inceput sa pufaie. pufaieli-pufaieli, de balaor batran, gras si foarte puternic, bufley-pufulake-bourdouffelle, nu suspine de balaorita wakesha. m-am grabit si-am apasat cornul secund, efectul fiind nu flacari, ci aburi scuipati.

incantator! i-am dat butoane pana s-a ispravit apa. am bagat alta si-am gatat-o si p-asta. adevar scriu, e lucru dracesc. asa am pierdut mult timp. am si calcat pantalonii, frumos, cu multi aburi, parca eram printre nori, pe spinarea lui si bufleyul: buf-buf-puf!

da’ de la atatia aburi, dupa ce am iesit, am observat ca pantalonii erau mototoliti, in partea de jos, mai rau decat inainte de actiunea norii. oricum, abia astept sa scap din galera si sa ma joc cu balaorul. am de calcat un dulap intreg.

[ce minte diabolica o fi inventat dracovenia asta?! special ca sa faca interesanta aceasta activitate penibila]

Pantazi. valsul

ZaZa a numarat voturile

in chestiunea bipolara, ma bag la satra. responsabilul cu jalea si kinul poate fi doar DDS (sigur, era un copil cand Autorul sustinea examenul suprem… dar sa nu ne impiedicam in detalii). facem mai multe propuneri, preferata noastra fiind Lelita Floare.

Lelita Floare

La Salul cel negru

Afara e intuneric

xxiv.v.mmviii

ma simt slabit. am ameteli &
mi-e lene

+ o tristete post-Web4.0, in genul tanarului care avea o iubita/menajera bionica careia i s-a rupt manusa de spalat vasele si s-a scurtcircuitat. intriga: el nu gasea placi de schimb pt. ea (un model vechi)

el o iubea mult de tot, ea era dragostea lui bionica. fidela, supusa, frumoasa, inteligenta. fara celulita. fara scurgeri vaginale. fara crize de nervi / dureri de cap. pa systemul lui NON-STOP. putea sa-si cumpere un model nou cu tot felul de imbunatatiri gen sani reglabili, + modul de artista inclus. dar el nu si nu, o voia numai pe ea, pe roboata demodata.
din dragoste isi risca viata in drum spre un cimitir cu roboate vechi, unde ar putea gasi piese de schimb iubitei demodate (dar fara module inutile)- asta daca va puteti inchipui ca vor mai exista astfel de boli nervoase in era post-Web 4.0

toata povestea imi pare asa de romantica, trista, frumoasa si aseptica

pentru ninje

de pe jos, ranga, fara sarma tastat, pentru ninjele colorate care ieste, singura pe care o gasesc potrivita in aceasta prima zi de vara:

emotie de vara. pentru Pantazi

de sub bulbucii fruntii, okii lui I.Cantacuzino
nu-s ca okii sfantului Nicolae de pe frontonul bisericii mici. acum arsa si cu ea toate cartile. dar sfintii imparati vor veni si cu ei vara. la Derby atmosfera e viciata de claxwanele tractoristilor iesiti sa traga brazd-adanca in asfaltul moale. citesc ca si cum, editia de toamna, 2005.

G.Geacăr imi aminteste de Podu Rizii si de fetita padurarului. flori pe fundal, pensula moale.verde si roz.

uite, T.S. KHASIS:
a venit vara
a trecut un tren

tot el:
doua avioane pe zi
intre noi

sub ele, versurile, o Amanda Lear.

S.Axinte, a la DDD:
eu sint criminalul, iata, marturisesc acum
stiu foarte bine cand si cum veti muri
dar pastrez detaliile pentru mai tarziu

Dan Sociu da butonul:
nu suntem dintre cei care castiga procese
&
toata dragostea celorlalti

sau
fetitele molestate
de locotenenti SRI

inca
inima mea
ca un reportaj despre absenta

Zanwaga & Zanoyu. un coada-randunicii aterizeaza pe suportul de pluta cojit. blazon cu smalturi sparte. Theodora Doria isi iveste tenisii albi, aranjati cu creta in fiecare dimineata, de sub fusta alba cu fluturi purpurii. semilunile unghiilor se astern ca o zapada pe Almanahul Cutezatorii, acoperind trupul bronzat al fetei brunete care tocmai a fost salvata din lacul radioactiv al caldarii zmeilor. ciresele aurii stau sa-mi cada din camasa roz cu picatele bleu. se aude ceva, ca o parere. apoi il vad tot, in armura-i mohorata, prinsa in fir verde, precum sticla groasa a okilor larg deschisi. trece pe ulita parjolita, printre zarzarii desi, incarcati de pasari galbene. tot mai departe, pe drumul cimitirului, Kirijwaya, apoi pe drumul strajuit de tufanii deasupra carora pluteste garda sabiei purtata pe spate, un catarg in marea verde, fara vant

maine incepe vara. o sa zburam deasupra undelor crestate…

KBR

vineri. pana tarziu la CB. o salata cu ton jalnica, pestele mai pastra forma conservei. au prostit berea. un fel de carnaval dracula permanent. il voi evita. ajuns acasa in conditii onorabile, desi bagat alte beri la H.

sambata. dimineata la D. excelent. plecat spre Mogosoaia. rapus precum un sarpe, bagat somn in iarba. foarte cald, destul de liniste. plimbare de dezmortire: mese, ca la pomana, intinse printre copacii seculari. tot felul de progenituri de proprietari de 4×4. toparlanie, dar nu chiar tiganeala. moldovenii si tiganii au aparut mai tarziu; astfel de aparitii sunt precedate de sunete, vorba urata si acordeonul chinuit, invers fata de vitezele implicate

o expozitie in aer liber, padurea de portelan parca:

mai multe expozitii de pictura. in palatul principal, la parter, Ilinca Cantacuzino / G.M. Cantacuzino. destul de conventionala, lucrarile nu chiar lipsite de eleganta. o repetare obositoare a unui semn/semnatura. mi-au placut doar aquarelele arabe ale lui G.M. Cantacuzino.

in paraclisul patimilor rele, translucente iluminate de dedesubt cu neoane. un chip intre Savonarola si acel pirat conte de Warwick, dar calugarit la Athos si talharind prin codrii Vlasiei (f’un baron de Gulia):

in afara de cunoscuta stema brancoveneasca, ereditara, de conte ungur, conferita de catre Leopold I, aceste arme fiind cel mai bine comentate si descrise de M.J.C. in O contributie heraldica la istoria Brancovenilor (iertata fie proasta fotografiere, altfel nu s-a putut din cauza sticlei protectoare):

alte doua steme despre care nu stiu nimic (prima avand un caracter clerical evident, mobila principala, melcul, incantatoare; in a doua ghearele amintesc de clanul Bathory):

irisii in floare:

si o piatra chinezeasca:

la plecare, un cocosar (sitar? pasarile alea mici, cenusiu inchis, mici variatii de penaj pe piept, carora le-a dedicat Al.Odobescu o buna parte din acea minunata lucrare, Falsa arta a vanatorii) in tandem cu o griva atacau, in castani, un pui de veverita. tovarasa grivei era extrem de iute, ea obosea veverita, griva astepta sa-i dea finala. pana la urma am intervenit, era prea dezechilibrata lupta.

am mancat bine in Buftea, pe malul lacului.

la intoarcere am vrut sa vad capela Stirbey, dar era o petrecere in palatul Stirbey. am inteles ca pesedistii au pus ghearele pe domeniu. inca o confirmare pt. Pasadia. nu ca m-ar fi interesat prea mult acel loc de cotaiala adulterina.

la intoarcere am cumparat multe flori frumoase

*apud F.Pamfil

Cufundarea poliedrelor in spatii neeuclidiene

legaturi

rasfoind Ghidul lenesului in partea cu ore indecente, gasesc un poem de Samuel Daniel:

CARE-CHARMER Sleep, son of the sable Night,

Brother to Death, in silent darkness born,

Relieve my languish, and restore the light ;

With dark forgetting of my care return.

mereu am banuit ca sursa de inspiratie a celor de la Sopor Aeternus tre’ sa fie in zona asta, dar nu aveam coordonate (ma gandesc, desigur, la Sopor fratrem mortis est)

Profetul. EL GAHEL

oricine iubeste poezia Profetului s-a intrebat ce e cu acel EL GAHEL final, asezat, litera cu litera, in colturile unui heptagon (figura geometrica care nu poate fi construita cu rigla si compasul- continand, deci, acea nedeterminare poetica), heptagonul final din poezia Incheiere (initial, in Contimporanul, in ‘26, Pentru Isarlîk), ultima din Joc secund.

o explicatie: (H)ELGA HEL este zeita scandinava a infernului/mortii.

complementara ei, necontradictorie, data de un bun cunoscator al Profetului, Sorin Popescu, in Fascinantul Ion Barbu, este ca prima mare iubire a Profetului a fost Helga, o norvegianca trecuta de 30, artista (picta, sculpta), intalnita in Munchen, intr-o expozitie in care Helga isi expunea lucrarile. legatura lor a durat 2-3 luni, dar a fost devastatoare pentru Profet, ca un atac al lui Oda Nobunaga. Profetul, bagabont, crai, cum il stim, a avut tampenia sa se afiseze in Englischer Garten cu o alta femeie. Helga l-a vazut, intamplator, in compania acelei femei (suntem siguri ca nimic serios) si a rupt legatura. Profetul, in ciuda rugamintilor, nu a fost iertat. a suferit groaznic si nu si-a uitat tradarea, pana la sfarsit.

Încheiere

Stinsă liniştirea noastră (şi aleasă),
Isarlâk încinsă, Isarlâk mireasă!
Dovediţii, mie, doisprezece turci
Între poleite pietre să mi-i culci:

Inima - raiaua, osul feţii spân,
Ţeasta, nervii torşi în barbă de stăpân,
Clatină-i la Ciprul Negru, în albeaţă
De sonoră vale într-o dimineaţă!

Vis al Dreptei Simple! Poate, geometria
Săbiilor trase la Alexandria,
Libere, sub ochiul de senin oţel,
În neclătinatul idol El Gahel.

Inegală creastă, suliţată cegă,
Lame limpezi duse-n ţara lui norvegă!
Răcoriţi ca scuţii zonele de aer,
Răsfiraţi cetatea norilor în caier,

Eu, sub piatra turcă, luat de Isarlâk,
La o albă apă intru - bâldâbâc.
Fie să-mi clipească vecinice, abstracte,
Din culoarea minţii, ca din prea vechi acte.
Eptagon cu vârfuri stelelor la fel.
Şapte semne, puse ciclic:

bucuresti strict secret: bugeala la greu, mi lala

ma intreb: cine tine blogul Bucuresti - Strict secret?

nu greselile de gramatica si nesimtirea graiului valah (ambele presarate din belsug) ma intereseaza, ci stergerea biletelor care au reclamat tot felul de aberatii (despre Mateiu Caragiale am semnalat, altundeva, doua reactii pertinente).