printre foi. un vis intr-un vis
ca vasal ereditar al Casei Dracula, una dintre indatoririle mele, una foarte placuta, este de a studia alte clanuri de razboinici. dintre toate cartile care s-au scris despre bushi, hagakure este cea mai frumoasa. paradoxala, citata si atat de necitita.
in cultura occidentala s-au impus cateva fragmente, nu cele mai stralucitoare si, oricum, de neinteles in afara unor cunostinte despre sengoku jidai si shogunatul tokugawa.
in romaneste stiu numai traducerea comentariului romantic al lui yukio mishima, hagakure nyumon, care se concenteaza asupra esteticii bushi, ratand uneori poezia, caci, dupa cum spune F. von Schlegel, chivalry is itself the poetry of life. se poate sa existe traduceri ale textului original de care eu n-am stiinta. oricum, ar fi fost frumos ca cei de la Humanitas sa desconsidere ratiunile economice publicand alaturi de frumosul comentariu al lui yukio mishima si textul original.
prin foile dictate de yamamoto tsunetomo, razboinic al clanului nabeshima, ucenicului sau tsuramoto tashiro, gasesc meditatii grave asupra lumii si artei spuse, sau mai degraba ascunse, in cuvinte simple, caci, dupa cum nu oboseste sa spuna marele ganditor, anumite invataturi trebuie sa ramana ascunse celor nepregatiti sa le primeasca. una dintre cele mai elegante e aceasta: “e bine sa vezi lumea ca pe un vis. cand visezi urat, te trezesti si iti spui ca a fost doar un vis”. aceasta metafora pt. moarte, aici mai degraba pt. setsu fuku ca o cale de a iesi onorabil din uratenia lumii, o gasim si in poemul de moarte al marelui shogun tokugawa ieyasu: “ce incantare! doua treziri si o adormire in acest vis al lumii trecatoare”.
please download this one:
http://www.squidoo.com/Love-and-Honor
vreau parerea ta dupa ce-l vezi. nu-l rata. ( da-l jos cu E-mule)
balauru
aprilie 4, 2008 at 11:19 am
ce e ala e-mule, Balaorule? e greu de instalat/folosit? eu stiu numai dc++
Mulliganoglu
aprilie 4, 2008 at 11:21 am
e tot un sharing. foloseste ce vrei insa vezi filmul asta. o sa te unga pe suflet.
balauru
aprilie 4, 2008 at 11:41 am
nu ma mira ca pîna si SS-ul a folosit niste fragmente extrase din Hagakure. ideea de renuntare totala la indeplinirea propriilor interese in favoarea Daymio-ului le surîdea tare nazistilor. n-a putut sa functioneze, probabil din cauza de mentalitate occidentala si de lipsa de incredere in “viata de apoi”.
piedica suprema si pur actul sinuciderii, pedepsit inca pe lumea asta prin excluderea de la serviciile bisericii si siguranta flacarilor vecinice ale iadului pentru asa o fapta. biserica nu imparte cu placere loialitatea
foarte frumos titlul..
gaijeena
aprilie 4, 2008 at 2:23 pm
prietenia imi pare cel mai frumos sentiment pe care il poate trai un om. dintre toate virtutile, loialitatea e cea mai de pret, caci presupune generozitate. nu se poate prietenie fara loialitate si nici invers.
ganditi-va ca buddhismul zen e o forma de ateism, iar shintoismul o religie in care moartea nu isi afla locul si, in fond, o alta forma de ateism. bushi nu cred in o alta viata, in paradisuri hashishinine, ci opun acestui accident chimic: viata, ceva neaccidental, rational: arta de a muri.
le: multi SSisti (caci am citit si altfel de carti) ar fi facut onoare unei case bushi.
Mulliganoglu
aprilie 4, 2008 at 2:32 pm
arta de a muri in chinuri :)
renuntarea asta atît de lesne la *acum si aici*, asta este un lucru greu de inteles pentru un ateist. de aceea am presupus ( recunosc, pe ne-studiate) ca samuraii au si ei un fel de karma de indeplinit, daca nu in viata asta, atunci precis in cea viitoare!
altfel cum sa lasi, asa..totul in urma, cît ai clipi ?
nu neaparat un accident chimic : mai degraba o nemaiîntîlnita coincidenta, unica, unica sansa, acum si aici si apoi nimicul.
gaijeena
aprilie 4, 2008 at 2:38 pm
pt. ca viata e doar un accident- panteismul lor e evident, daca nu tii seama de acele multe si frumoase kimono. setsu fuku e rebeliunea suprema impotriva chimiei carbonului, nu- cum cred imbecilii- ingineria genetica.
trebuie sa fii pregatit in fiecare clipa pt. moarte, numai asa vei trai cu adevarat (caci moartea e singura certitudine, neh?)
samuraii din clanul Taira (Heike) s-au reincarnat in crabi; karma e karma
p.s. kinuri pt. a-ti arata detasarea, sufletul alb ca luna-n luna mai
Mulliganoglu
aprilie 4, 2008 at 2:44 pm
hai hai domo, dar kinul ramîne kin.
sufletul alb nu poate apartine unui purtator de sabie, e natura umana ca pîna la vîrsta la care poti ridica sabia sa fi reusit sa-ti canesti sufletul.
wakarimasu-ka?
gaijeena
aprilie 4, 2008 at 2:52 pm
iie. sunt exemple nu putine de copii care au efectuat seppuku in conditii excelente. unul, impresionant, e in hagakure.
Mulliganoglu
aprilie 4, 2008 at 2:54 pm
inspaimîntator!
si apoi, nimicul ?
gaijeena
aprilie 4, 2008 at 3:01 pm
linistea. pacea. poate un clean pe sub brusturi sau un crab. daca te consoleza ca parti din materialul tau genetic se vor multiplica pt. mai mult sau mai putin timp…
Mulliganoglu
aprilie 4, 2008 at 3:03 pm
dar… ce lucru poate fi mai frumos sau care nebunie poate fi mai mare decat aceea de a trai in continuare conform bushido desi constientizezi zeroul? de aceea anumite invataturi nu sunt pt. oricine
Mulliganoglu
aprilie 4, 2008 at 3:08 pm
nebunie romantica :) demna de admiratie
ca toti suntem construiti asa sa ne ferim de dureri acute si de rani majore.
sa depasesti asta e inuman :) incep sa pun sub semnul intrebarii existenta “lor”.
au existat intr-adevar ?
(glumesc- citisem ca face parte din invataturile de lupta. sa strigi mascari si sa provoci dusmanul “verbal”)
mai e si treaba cu strigatul comun de lupta. imi place.
gaijeena
aprilie 4, 2008 at 3:16 pm
cea mai mare provocare (mascarile si altele gen erau rare, mai degraba se pasea in fata si se declina numele si clanul) era acel horo (un fel de balon care se umfla in goana, asezat in spatele calaretului) care indica un razboinic din garda personala a daimyo, un mare maestru in arte martiale si, de multe ori, un cap mai ravnit decat chiar cel al seniorului sau.
Mulliganoglu
aprilie 4, 2008 at 3:31 pm
da, au existat, si erau cu mult mai frumosi decat sunt prezentati in romanele gen shogun.
am fost total rupt cand, copil fiind, un mare prieten mi-a tradus scrisoarea lui Torii Mototada catre urmasii sai (si mi-a descris si cadrul).
Mulliganoglu
aprilie 4, 2008 at 3:35 pm
(nici shogun n-a fost chiar asa de rau, daca tinem cont ca a fost scris de un gaijin)
scrisoarea este un manifest pentru loialitate, peste generatii, inca si inca. foarte sobru tonul si foarte demn, unde “demn” este un pleonasm in contextul asta.
ultimul pasaj mi-a placut foarte mult :”arata compasiune pentru cei supusi tie. fii corect cînd imparti rasplata si pedeapsa. fii impartial”
pe lînga asta chiar nu mai e nimic de spus.
gaijeena
aprilie 4, 2008 at 5:23 pm