consideram ca cea mai buna referinta pt. problema in chestiune ramane Familiile boieresti romane, mai precis exemplarul adnotat de M.J.C.; asta si pt. ca detaliile, cu pondere mare aici, ii apartin- ele sunt, in general, in franceza si plasate intre txtul tiparit si marginea filei
din grosul trunchi Cantacuzino mergem pe ramura Valahia avandu-si originea in postelnicul Constantin Cantacuzino care a ajuns aici pe timpul lui Matei Basarab. casatorit cu Elena, fiica lui Radu Serban, acest Cantacuzino ajunge vel postelnic. in cele din urma taiat in trapeza manastirii Snagov. fiind un personaj foarte influent, detalii numeroase se pot gasi in cronicile muntenesti.
dintre cei sase fii ai sai ne intereseaza, in primul rand, cel mare: vel spatarul Draghici Cantacuzino (printre altele si conte al Ungariei prin principele Racotzy; diploma din 1658). moare otravit de grecul vistier Balasache.
dintre fii sai, Parvu Stolnicul Cantacuzino este ispravnicul manastirii Horezu (ctitoria lui Constantin Brancoveanu). acesta se imbolnaveste si moare foarte tanar, cand abia se incepuse zidirea manastirii.
fiul sau, vel banul Matei Cantacuzino, este primul Magureanu.
Constantin Cantacuzino Magureanu, fiul cel mare al vel banului Matei Cantacuzino, pleaca in 1733 in Moldova unde se casatoreste cu Safta Cantacuzino, fata unui logofat de pe alta ramura a copacului Cantacuzino. acesta moare in Moldova in 1761 (sub numele de Constantin-Cantacuzino Magureanu-Deleanu). fiul sau, Vasile Cantacuzino, are multi urmasi, mai mult sau mai putin ilustri.
intorcandu-ne la ispravnicul manastirii Horezu, Parvu Stolnicul Cantacuzino, facem observatiunea ca dintr-un alt fiu al sau, frate cu Matei deci, si anume vel banul Parvu II Cantacuzino, descind Cantacuzinii care s-au facut remarcati in vechiul regim. acest Parvu II moare in lupta contra turcilor, in 1768, la Comana. MJC noteaza cu respect in stanga txtului: pe campul de onoare. insasi Caterina II, imparateasa Rusiei, il aprecia pe acest Parvu II- ii trimite o scrisoare datata 19 ianuarie 1768 in care il felicita pt. luptele duse impotriva turcilor.
vel postelnicul Constantin Cantacuzino, parintele ramurii Valahia, a avut multi fii. printre ei trebuie cautati si inamicii lui Constantin Brancoveanu. nu prea mult, caci il aflam aproape in fratele vel spatarului Draghici, tot un vel spatar si anume Mihai, ucis in 1716 la Adrianopol din ordinul lui Mavrocordat. mare invatat si mai mare ziditor: biserica Coltei, manastirile Sinaia, Ocna si Ramnic, dar si alte asezaminte.
al treilea fiu al vel postelnicului Constantin Cantacuzino, Constantin Stolnicul, desi consilierul favorit al lui Brancoveanu Constantin (si mare invatat), ii devine acestui bulibasa mehenghi dusman. Constantin Stolnicul fu decapitat la Constantinopol impreuna cu unul dintre cei doi baieti ai sai, Stefan Voda Cantacuzino, domn al Valahiei si var al lui Constantin Brancoveanu. Stefan Voda Cantacuzino avu cu Pauna doi fii, dintre care ne intereseaza mai ales Radu sau Rudolf.
M.J.C. noteaza:
Rudolf - impostor emerit si faimos escroc, fonda din proprie autoritate un ordin himeric pe care-l vindea pe bani grei naivilor. Dupa ce speculase puternic vanitatea sau buna credinta, sfarsi rau. Se casatori cu o bastarda princiara si avu 4 fete din care una (deveni) contesa O’Donnelli.
fratele lui Radu/Rudolf, Constantin a stat 40 de ani inchis in Austria- eliberat in cele din urma de Iosef II. nici Lecca, nici M.J.C. nu arata pricina pt. care a fost inchis. in ce-l priveste pe Rudolf, Lecca are o parere contrara lui M.J.C., numindu-l “puternic kneaz si stapan ereditar al ordinului Sfantul-George Constantinopolitan, cu drept de a crea nobili”. desigur, adevarul e de partea lui vel Mateiu.
*
in Cele trei Hagialacuri, Pasadia prin Povestitor: Se implinise cam un veac de cand cel dintai cu acest nume, la care se adaugase porecla de Magureanu dupa o mosioara de danie domneasca, fugind de undeva, de prin partile turcesti, (…)se aciuase in Valahia si ajunsese armas mare.
mai departe: Ei (magurenii n.n.) se aratasera lacomi de invatatura, placuti la vorba si mesteri in condei. [S-au] prigonit intre dansii, dezbinati toata vremea. [Spita lor era] dezradacinata si rasadita in pamant strain, batrana tulpina batuta de vijelie.
[primul Magureanu,] armasul (...) se prapadise de timpuriu, otravit, zice-se, chiar de-ai sai [grecii], al doilea, serdarul, vanator posac, (…) fusese invinuit de talharie la drumul mare si de batere de bani calpi.
nu discutam acea posedata de necuratul, Olimbiada sau Olimpia, o verisoara de matca a Cantacuzinilor. o vom evoca pe larg, altundeva, prin ochii unui cronicar muntean, mare sustinator al Cantacuzinilor.
Pasadia [in Spovedanii]: Ti-aduci aminte de istoria italianului care venind la Paris, in timpul lui Ludovic al patrusprezecelea, a fost pe loc intemnitat la Bastilia si uitat acolo treizeci si cinci de ani. (…) Ca dansul am fost si eu sau poate reincarnarea lui.
Povestitorul: Opera pe care o desavarsesti de peste treizeci de ani, iesind la lumina, iti va harazi nemurirea.
Pasadia despre strabunicul sau costumat in uratul port boeresc de acum o suta de ani (singurul membru al familiei pentru care avea simpatie): Primi drept plata Magura si topuzul armasiei.
detalii spatiale la sfarsitul Spovedaniilor: Cupeul porni repede si curand ajunseram in strada Vienei.
Mulliganoglu
