vis de aur si verde

vis de aur si verde am visat in aceasta dup-amiaza neagra cu muci si dureri de cap. aurul trebuie sa fie de la ferestrele deschise, imi inchipui c-a fost soare cat am dormit.

se facea ca era vara si multa verdeata. pana-n pranz. mergeam cu Sorin pe sub bolti umbroase pentru a ne feri de solitele lui Baal. veneam de pe la f-un cralaic, dar, ciudat, nu eram franti. voiam s-ajungem la Vechea Curte, dar scapasem trenurile toate asa ca ne-am asternut la drum de vara pana-n seara. curios e ca am tinut sa-i arat cartile de vizita, a lui Pirgu in special- oare de ce?, ale crailor de Curtea-Veche, pe care le tot purtam cu mine.

desi am incercat cat se poate e repede sa-l transcriu, gustul dulce al visului se pierde, se risipeste ca mierea de viespa, ramanand doar un parfum vag

si mergand noi prin zavoaiele si padurile care strajuiesc calea ferata, am ajuns, nu stiu cum, intr-un vagon de marfar, genul mare, cu scanduri de lemn, pentru marfuri generale

acolo am intalnit-o pe Ana (nici ea vazuta de mult, poate 12 ani), care isi aranjase un fel de camera si, presupun, ei trebuia sa-i multumim pentru scutirea de osteneala. se maritase cu un ungur urias care vorbea bine romaneste si baga beri intr-un fotoliu ponosit. locuiau in Budapesta, in centru (am localizat dupa detalii de carciumi, una mai ales cu vin de Eger care nu stiu de ce-mi place in mod deosebit, poate pentru ca-l leg de o paranghelie cu niste lautari tigani unguri de la o crama din acea zona).

bucurosi de bucuria revederii ne-am pupat si povestit. a aparut si Ovidiu.

visul se sfarseste greu: tot incercam sa-i scriu Anei adresa mea de e-mail pe spatele unei carti de vizita si nu reuseam. tot greseam cate o litera. si asta pentru ca ne zisese Ovidiu ca in gara ne asteapta Zanoyu.

si poate ca e bine ca s-a sfarsit asa, de bucuria revederii Zanoyu-ului as fi putut muri in somn

curios. visul e o continuare. de toate sa fie 6. n-am mai visat o continuare de 1 an. nu chiar, mai putin. cand a fost? septembrie. la cateva zile pana sa-l intalnesc pe Sorin la metrou in TN. se facea ca ma plimbam cu el pe Victoriei, cam pe unde e o librarie Humanitas. tot asa: vara, cald. deci asta e continuarea. desi nu-mi amintesc sa fi fost vreodata impreuna p-acolo. am fost prin toate dupablocurile, dar p-acolo niciodata. Zanoyu ma obsedeaza. disparitia lui. nu stiu ce ma retine sa-l sun pe Ovidiu, poate a aflat ceva de el. vii si treci si-nvii, stafie. primavara belalie.

“…au tapis-franc nous étions réunis” - L.Protat

motto-ul care strajuieste Intampinarea crailor (3 magi de la Rasarit calauziti nu de cometa Halley care , in primavara lui 1910, se gasea in constelatia Peste, la sud de patratul lui Pegas, ci de intunericitul Pirgu) apartine unui pornograf, identificat de M.Calinescu in Louis Protat, si nu Lucien, cum il ghiceste B.Cioculescu. M.Calinescu arata in Mateiu I. Caragiale: recitiri ca linia e luata dintr-o piesa care parodiaza Lucrèce a unui alt P, F.Ponsard, mai precis monologul lui Pincecul: “tous six au tapis franc nous étions réunis”. ramane de vazut daca sunt 6 P.

B.Cioculescu traduce: “in spelunca, ne adunasem”. M.Calinescu nu considera fericita traducerea tapis-franc prin spelunca. dar nici prin carciuma sau taverna. da o definitie, cf. Robert: “cabaret rau-famat, unde se reuneau raufacatorii (sa-si imparta prada)”.

deci nu sa se inchine Pruncului, ci sa se infrupte din carnea si sangele sau. mai ales din sange, caci ce altceva sunt craii, daca nu vampiri, noaptea iesind din tronuri pentru a trai si in zori intorcandu-se in ele pentru a visa?

imi par potrivite aici cuvintele Revelatiei:

pune-vei intuneric si se va face noapte, cand vor iesi toate fiarele padurii; toate catre tine asteapta ca sa le dai lor hrana la buna vreme

sa fie numai atat, un citat dintr-un pornograf obscur?

in Dictionar de simboluri- H.Biedermann gasim la trepte:
“…ele sunt simbol al urcarii spre un nivel superior… in simbolistica franc-masonica, treptele de pe covoarele uceniciei (tapis) sunt echivalente cu gradele de initiere, de pilda 3 trepte sunt echivalente cu virtutile cumpatarii, dreptatii si iubirii binevoitoare de oameni. 7 trepte simbolizeaza cele sapte arte si stiinte libere din doctrina medievala, cele sapte varste ale omenirii, precum si cele 7 virtuti cardinale

desigur, totul trebui vazut inversat, dupa cum nu osteneste a arata Pasadia. tot in dictionarul citat, la scara ascezei gasim ca prima treapta este cea a dragonului pacatului, care trebuie calcat in picioare (M.C. avea ca sigiliu un cavaler, cu panas din par de coada de cal la coif- reprezentare neobisnuita a Sf.-ului Gheorghe, ucigand balaurul; acesta se poate vedea in exemplarul Familiile boieresti romane, O.-G. Lecca, cu adnotari si desene de M.C.)

cate trepte are scara?

“nous sommes ici au portes de l’Orient” - R.Poincaré

intampinarea Ucenicului a fost comentata, subliniata mai ales partea fatisa, ironica.

“Eu sunt poarta; de va intra cineva prin Mine, se va mantui”
(Evanghelia dupa Ioan; 10:9)

Poarta “reprezinta un prag, un hotar… Intram intr-un alt mod de viata, intr-o alta stare de spirit, caci ea ne duce spre alti oameni, intr-o alta atmosfera”
A. Blackwood

Cum de virtuti nu putem vorbi in registrul nocturn al Crailor, sa vedem care ar fi viciile zugravite pe portile tavernei: trufia, invidia, necumpatarea, avaritia, lenea, mânia, desfraul. Am considerat doar 7, caci

“7 este pecetea cu care el pecetlui Rasaritul atunci cand il vazu dinaintea lui”
SEPHER YETSIRAH

incerc sa las fumatul

a doua incercare. cu plasturi de data asta. dupa aplicare, o senzatie de bine. de trezire. incepe sa te manance, pielea in jur se inroseste. apoi o usturime. apoi nimic.

spam-uri fo 350. expeditori interesanti: Donavan Gudavicius, Gayk Glaw, Markhuu Bayrami, Komal Molloy- toate cu lungiri de pula gen

duminica prin parcuri serband Dragobetele. m-am umplut de nervi pe la Muzeul Satului (ce palat o fi langa? are un blazon regal dupa coiful cu gratii, frontal; scutul de argint mobilat cu un turn) si m-am scarbit prin Tineretului plin cu tsiganizata muncitoare clasa iesita la mici si bere. n-am mai indraznit sa incerc Cismigiul.

obs. pokeristice la Craii…

copacul ceresc incepe sa isi arate fructele noptatec-umed-albastrii. cum toate au legatura, observatiile urmatoare le-am facut in tramwayul 23. il asteptam pe 19, de fapt, si cum nu mai venea… a fost dincoace de MImage, nu unde mi s-a aratat ninja in sangvina.

in Craii se joaca poker. mana castigatoare este, se intelege, qvinta regala:

A - Pirgu, stapanul tenebrelor
K - Pasadia
Q - Pena/Penta, punctul de echilibru al qvintei
J - Pantazi
10 - Povestitorul, caci A(1)+J(2)+Q(3)+K(4)=10; Ucenicul nu are forma, dalta inca ciopleste piatra

ce culoare?
o cale de a afla este de a considera ca spargerea qvintei se face numai prin substituirea reginei - sa nu uitam ca a XIII-a arcana e Moartea
putem stabili culorile reginelor dupa detalii fizice, nu prea multe, sau tinand cont de numele folosite la curtea Frantei- Mateiu le cunostea cu siguranta.

cate regine? Pena, Raselica, Ilinca,… ?

dupa 20 da ani

frant, oasele gelatinoase, pe Zanelor
cu Shary, spre casuta purpurie ascunsa printre tei.

frig. transpir. mi-e rau. trebuie sa rezist, sa rezistam. cu panzele sfasiate, ne indreptam spre Bob

ne asteapta in odaia din spate, cu masa intinsa. dupa cateva pahare, oasele isi recapata consistenta. 20 de ani in care n-am pescuit impreuna.

in odaia scunda, calda, printre ceilalti morti, Victor coboara geamul si intreaba daca mai traieste Popa Costica. ‘a murit da mult, maica’. dupa 20 de ani. daca mai intarziam mult, il gaseam mort si pe Bob. si, poate, moartea ne-ar fi palmuit si pe noi.

MC

nu exista alt Mateiu Caragiale in afara de Mateiu Caragiale si profetul sau este Ion Barbu

un alt P

inca sunt uimit de orbirea criticilor (si cred ca nu e vreunul care nu s-a ocupat de Craii de Curtea-Veche) carora li se pare ca textul matein e neterminat, ratat. alcatuirea lui e minunata. in intro, ca si Povestitorul, Cititorul e Ucenic. in spelunca (de lux) tinand loc de camera neagra, Sfanta treime, materializata prin Pirgu, face repetitii pentru inmormantarea lui Pasadia, afladu-ne deci in punctul in care sarpele timpului isi musca coada. motto-ul de inceput e o gluma tipic mateina, portile Orientului fiind portile Cunoasterii. dar si Altarul! crucea e rasturnata, Vel Cioclul Pirgu domina intalnirea in care moartea ii invaluie pe Maestri si pe Ucenic. pentru a trai trebuie, mai intai, sa mori. in aceasta moarte, Povestitorul Ucenic (dar si Cititorul) e insotit de Prietenii sai, Craii fiind si cea mai frumoasa carte despre Prietenie (de aici aprecierile, aparent exagerate, ale Povestitorului la adresa Prietenilor sai; in ce priveste “nesuferitul” Pirgu, e o alta gluma a lui Mateiu in logica constructiei geometrice a cartii).

Ucenicia se va incheia cu disparitia Crailor (a lui Pasadia din timp, a lui Pantazi din Spatiu si a Ucenicului Povestitor / Cititor din carte); aflam doar viitorul lui Pirgu in aceasta lume de jos, ceilalti trecand in alt plan, cu alte reguli (cavaleri ai tagmei preasenine insemnand Iluminati- cei trei Crai se vor reintalni intr-un plan superior). Craii: si o carte a initierii.

observatii kabbalagistice la Craii…

trei hagialacuri si nu doua, trei hagialacuri si nu patru:
1. la stanga: o calatorie in spatiu, cu putine repere temporale (fara directie- principiu pasiv): calatoria lui Pantazi, in vis
2. la dreapta: o calatorie in timp, cu putine repere spatiale (cu directie- principiu activ): calatoria lui Pasadia, in vis
3. intre, jos: o calatorie in timp si spatiu, cu repere spatiale si temporale (principiu de mijloc intre cele doua de mai sus, echilibrandu-le, fara acesta ele neputandu-se uni, caci sunt ca “uleiul si apa”): calatoria* in “viata care se vietuieste”, in realitate, intregind astfel triada

*calatorie imposibila fara al 4-lea personaj, Pirgu

trei stiinte si nu doua, trei stiinte si nu patru:
la stanga geografia (pasiva), la dreapta istoria (activa), intre ele, deasupra, heraldica care le echilibreaza si intregeste o triada de genul celei a calatoriilor, dar pe o octava superioara (teoria fiind superioara experientei)

trei crai si nu doi, trei crai si nu patru:
la stanga Pantazi pasiv, la dreapta Pasadia activ, la mijloc, dedesubt, Povestitorul care face posibila comunicarea intre cei doi atat de diferiti
Povestitorul este materia, corpul (el insusi se considera inferior celor doi), Pantazi este Viata, iar Pasadia Vointa. Povestitorul face posibila existenta celorlalti doi impreuna, ii incarneaza.

^fiind aici: galben si verde sunt culorile clanului Draculestilor
patru personaje si nu trei, patru personaje si nu cinci:
3+1=4
Pantazi Povestitor Pasadia + Pirgu
4 este numarul adaptarii.
craii se adapteaza contemporaneitatii (care ii dezgusta) prin Pirgu.
simbolul lui 4 este patratul sau crucea. patru principii opuse doua cate doua:
Pantazi - Pasadia pe orizontala
Povestitor - Pirgu pe verticala

crucea:

Povestitor

Pantazi Pasadia

Pirgu

Trei crai in cercul lui Pirgu, triada care nu se poate adapta, manifesta, nu poate vietui decat prin Pirgu. Trei crai de la Portile Orientului si nu patru, trei crai cu fata spre Apus si nu doi.

Numerele de baza sunt 1, 2, 3 si 4. Din acestea si principiile care le guverneaza se pot deduce toate celelalte.
1 este cuvantul (personajul principal, ca la Joyce, aratand diferite fete)
sunt 2 domni si 2 scutieri
3 crai, 3 stiinte, 3 calatorii
4 personaje, in cruce, care se reintorc in cuvant (1+2+3+4→10→1)

stari de voma

ka sa-shi markeze teritoriul, kainii pisha trotuarul. bayetsashi-l skuipa.

piratsii lui Yaurta Kyorul pisha chidrul pre spinaruri de delfinuri.

in spate la Patratsel
Joyce ishi pisha pantofii de tenis
intre dejetele subtsiri, lunji, karnea kalda, moale, zbakneshte ushor.
O, lokuitor al baii koayelor, trezeshte-te